Jabuticaba este un arbore brazilian, supranumit Pom de Struguri, găsit în statele Minas Gerais şi Sao Paulo, din partea de sud a Braziliei. Fructele sale cresc direct din trunchiul şi ramurile copacului, iar acest fenomen oferă arborelui jabuticaba un aspect foarte neobişnuit. Fructul în sine este mic şi rotund, cu un diametru de aproximativ trei-patru centimetri, are una-patru semințe, o coajă groasă de culoare violet închis şi o pulpă gelatinoasă albă sau roz-albă.
Jabuticaba, a cărui denumire ştiinţifică este Myrciaria cauliflora, are fructe comestibile. Pomul, care creşte în ţările sud-americane, este folosit mai ales în designul grădinilor exotice, dar este cultivat pe scară largă şi pentru fructele lui dulci. În mod natural, copacul poate înflori şi face fructe o dată sau de două ori pe an, dar, dacă este irigat în mod continuu, el poate înflori frecvent şi poate da roade de mai multe ori pe an, dacă este ţinut în condiţii climaterice tropicale. În timpul sezonului, în Minas Gerais, mii de localnici vând jabuticaba proaspete în saci mici, iar trotuarele şi străzile sunt colorate în culoarea violet-închisă a fructului. Jabuticaba este în mare parte consumată proaspătă, dar din cauză că fructele încep să fermenteze după doar trei-patru zile de la recoltare, ele sunt adesea folosite pentru a face gemuri, tarte, vinuri tari şi lichioruri. Termenul extrem de scurt de valabilitate face ca fructele proaspete să fie foarte rar întâlnite pe pieţele din afara zonei de cultivare.
Bune pentru sănătate
Fructele acestui pom, care a fost numit şi cel mai ciudat copac din lume, au şi proprietăţi anticancerigene, după cum au descoperit oamenii de ştiinţă. De asemenea, acestea au mai multe utilizări medicale. Tradiţional, decoctul astringent (soluţie apoasă obţinută prin fierberea plantelor, folosită pentru combaterea secreţiilor organice exagerate) din pielea uscată a fructului este folosită ca tratament pentru hemoptizie, astm, diaree şi pentru clătirea gurii în cazul inflamaţiei cronice a amigdalelor. Fructele au şi câţiva antioxidanţi puternici, compuşi antiinflamatori şi anticancer.
Deşi jabuticaba creşte în majoritatea regiunilor din Brazilia, cei mai mulţi arbori se găsesc în Minas Gerais. Asocierea cu acest stat este aşa de puternică încât pomul Jabuticaba apare pe stema oraşului Contagem, iar alt oraş din Minas Gerais găzduieşte festivalul anual Jabuticaba. Arbuştii de jabuticaba pot creşte între trei şi opt metri şi au crengi foarte dese.
Spre deosebire de alţi pomi, fructele sale pot fi culese şi mâncate direct de pe trunchi. Pentru a supravieţui, jabuticaba a evoluat prin faptul că şi-a făcut mai accesibile roadele pentru acele animale care nu se pot căţăra. Astfel, ele pot ajunge la fructe, le pot manca şi pot împrăștia seminţele departe de pom. Jabuticaba sunt fructele preferate ale brazilienilor, fiind consumate atât proaspete, cât şi sub formă de jeleuri sau gemuri, dar şi ca sucuri, vin sau lichior.
Bacuri, alt fruct brazilian rar întâlnit
Bacuri (Platonia insignis) este un arbore ornamental, care creşte până la 20-30 m înălţime. Coroana lui seamănă cu un con cu vârful în jos. Fructul e cam cât o portocală, având însă formă ovală şi coaja groasă, de culoare galbenă. Seminţele sunt acoperite de o pulpă albă, lipicioasă, parfumată, cu gust dulce-acrişor. Pulpa suculentă e bogată în fosfor, fier şi vitamina C. Brazilienii fac din bacuri siropuri, jeleuri, compoturi şi diverse băuturi răcoritoare. Seminţele de culoare negru-roşcat, care conţin ulei, se folosesc pentru a trata diverse boli de piele. Lemnul gălbui al arborelui bacuri e folosit ca material de construcţie.
