Pentru amorezii din toate colţurile lumii, astăzi este o zi cu totul specială: Ziua Îndrăgostiţilor, un prilej tocmai bun pentru a-şi face cadouri
şi a-şi jura iubire eternă.
Iubirea, care a constituit sursă de inspiraţie pentru mari scriitori şi compozitori din toate timpurile, a fost ani la rândul şi subiect de cercetare pentru oamenii de ştiinţă, care s-au întrecut în fel de fel de studii pe această temă. Indiferent că au luat la „puricat“ creierele amorezilor sau şi-au dat cu presupusul despre durata iubirii, cert este că, atunci când vine vorba despre dragoste, cercetătorii sunt bine pregătiţi la toate capitolele. De exemplu, oamenii de ştiinţă de la Princeton University au descoperit că, atunci când suntem îndrăgostiţi, creierele nostre oglindesc creierele persoanelor cu care ne conectăm în mod special.
Totuşi, care este mecanismul prin care oamenii îşi aleg un partener romantic sau sexual? Elizabeth McClintock, un sociolog de la Universitatea Notre Dame din SUA, a analizat impactul atracţiei fizice şi a vârstei asupra selecţiei partenerului şi efectele sexului şi ale venitului asupra relaţiilor.
Cercetătoarea a descoperit că femeile foarte atrăgătoare sunt mai predispuse la formarea de relaţii exclusive, preferând acest tip de relaţii în dauna celor pur sexuale. De asemenea, aceste femei prezintă şanse mai mici de a face sex în prima săptămână de la cunoaşterea partenerului. Această diferenţă se datorează faptului că femeile foarte atrăgătoare folosesc puterea sporită pe care o au pe „piaţa de parteneri“ pentru a controla relaţiile pe care le formează. Însă cum ştim să facem diferenţa într-o iubire şi dorinţă erotică? Potrivit dailymail.co.uk, studii recente demonstrează că, în timp ce dorinţa trupească activează acea parte a creierului responsabilă de senzaţia de plăcere, dragostea activează regiunea care dă sens, semnificaţie plăcerii. Constatarea vine în urma realizării a ceea ce oamenii de ştiinţă numesc cea mai detaliată hartă cerebrală a iubirii şi a dorinţei. Aceasta a fost creată pe baza informaţiilor colectate în timpul unei cercetări în care voluntarii vizionau, pe rând, atât imagini erotice, cât şi fotografii cu cei de care erau îndrăgostiţi. Informaţiile colectate din 20 de studii au scos la iveală că două structuri cerebrale, insula şi striatumul, joacă un rol esenţial în apariţia dorinţei sexuale şi a dragostei. Iar striatumul este responsabil şi de plăcerea de a mânca. În sens invers, zona activată de dragoste este implicată şi în atribuirea de valori lucrurilor care ne produc plăcere.
Şanse în viitor
După ce între două persoane s-au înfiripat primele emoţii ale iubirii, apare întrebarea „cât va durat totul?“. S-au făcut numeroase studii şi despre asta. De exemplu, studiind activitatea cerebrală a unui cuplu, care s-au îndrăgostit recent, se poate prevedea dacă aceştia vor mai fi împreună peste trei ani, indicând astfel şansele ca relaţia să fie durabilă, afirmă oamenii de ştiinţă, citaţi de dailymail.co.uk. Chiar dacă voluntarii care au participat la studiu credeau că sunt îndrăgostiţi cu pasiune, cercetătorii au descoperit că adevăratul indicator al viitorului relaţiei este activitatea neuronilor, care arată dacă sentimentele sunt într-adevăr suficient de puternice pentru ca relaţia să dureze.
Voluntarilor le-au fost arătate fotografii ale partenerilor lor şi au fost rugaţi să se gândească la amintiri legate de aceştia, în vreme ce le erau scanate creierele. S-a constatat că relaţia avea tendinţa să dureze atunci când creierul prezenta activitate mai intensă în aria caudată – asociată cu reacţiile emoţionale la ceea este atrăgător vizual – şi activitate mai puţin intensă în cortexul orbitofrontal medial, arie asociată cu tendinţele de a critica şi de a-i judeca pe ceilalţi. În mod surprinzător, ariile cerebrale considerate centri ai plăcerii erau mai puţin active la cuplurile care au rămas împreună. Oamenii de ştiinţă afirmă că reducerea activităţii în aceste regiuni – asociate cu dependenţa şi urmărirea recompensei – a fost corelată cu saţietatea şi satisfacţia. Dintre cei 12 participanţi la studiu, jumătate erau încă împreună cu partenerii lor la sfârşitul perioadei de trei ani în care s-a desfăşurat studiul.
Şi, totuşi, există iubire?
Alţi cercetători spun că iubirea adevărată durează trei ani, în timp ce unii cred că, dimpotrivă, nu există iubire. Potrivit theatlantic.com, în noua sa carte, „Love 2.0: A «micro-moment of positivity resonance»“, psihologul Barbara Fredrickson susţine chiar că dragostea nu există sub forma pe care ne-o imaginăm noi. Potrivit ei, iubirea nu durează.
Cercetătoare la Universitatea din Carolina de Nord, a ajuns la concluzia că dragostea nu este o emoţie de lungă durată, omniprezentă, care susţine căsătoriile. În viziunea ei, iubirea este o legătură caracterizată de un flux de emoţii pozitive pe care două persoane le împărtăşesc în decursul unei zile. Aceste minimomente pot fi trăite alături de partenerul de viaţă, copii sau prieteni. Cu toate acestea, nu este exclus să ne îndrăgostim, pentru o perioadă scurtă de timp, de alţi oameni, indiferent că este vorba de un simplu străin de pe stradă, colegi de muncă sau de personalul de la magazinul din colţul străzii.
