De peste 3.000 de ani, şoarecii sunt indispensabili pentru cercetările din domeniul medicinei, relatează repubblica.it
Povestea şoarecilor începe în urmă cu peste 3.100 de ani. În China secolului XII înainte de Hristos a apărut această pasiune pentru creşterea şi încrucişarea acestor mici mamifere. Scopul era clar: să aibă şoricei cu lungimi şi culori diferite, blăniţă omogenă sau pătată, ochişori negri, maro sau albaştri şi variate dimensiuni. Oamenii acelor vremi s-au orientat spre şoareci deoarece aceştia erau mici, rezistenţi, mâncau orice, fiind uşor de crescut. Gradul ridicat de prolificitate (până la 100 de pui pe an pentru fiecare femelă) a asigurat apariţia rapidă a unor mutaţii genetice naturale. Şoarecele mult visat s-a obţinut apoi prin încrucişarea tipurilor preferate, astfel încât trăsăturile să fie transmise din generaţie în generaţie. În mod similar, de la speciile sălbatice au fost selecţionate plantele de cultivat, animalele de crescut pentru a hrăni omul, pentru a-l ajuta sau pentru a-i ţine companie. Însă, doar şoarecele a devenit protagonistul studiilor din domeniul biomedicinei, iar meritul revine unei alte caracteristici: viteza. În cei trei ani de viaţă ai săi concentrează durata bolilor. Astfel, o tumoare care la om îşi manifestă primele simptome după zece ani, în câteva luni este foarte bine dezvoltată şi se poate stabili la ce substanţe este sensibilă. Deşi există specii (cum ar fi câinii, porcii şi primatele) care sunt chiar mai strâns legate de oameni decât şoarecii, experimentele cu aceste animale mari sunt costisitoare şi ridică anumite probleme de natură etică. Având în vedere dimensiunile lor reduse şi timpului scurt de generare şi reproducere, utilizarea şoarecilor pentru diferitele experimente este relativ simplă şi necostisitoare. În plus, având în vedere că aceştia au fost utilizaţi pe scară largă în cercetare de zeci de ani, specialiştii sunt mai familiarizaţi cu biologia şi genetica şoarecilor şi au dezvoltat un număr mare de instrumente şi tehnici pentru a-i studia. Iar toate aceste instrumente genetice nu sunt încă disponibile pentru mamifere mari.
Viaţa în laborator
Obişnuiţii şoareci de casă (Mus musculus) şi şobolani (Rattus norvegicus) au fost selecţionaţi pentru obţinerea unor rase speciale de laborator, pe care s-au desfăşurat mii de proiecte de cercetare. De altfel, şoarecele este considerat cel mai bun model pentru studiul bolilor ereditare ce afectează omul, căci oamenii şi şoarecii au în comun peste 90% dintre gene. Dezvoltarea tehnicilor de inginerie genetică a permis obţinerea în 1974 a unor şoareci transgenici (modificaţi genetic) cu ajutorul cărora sunt studiate diferite afecţiuni umane. În anii următorii, progresele înregistrate de ingineria genetică obţinute datorită şoarecilor au permis descoperirea genelor care stau la baza maladiilor ereditare, reumatice şi a tumorilor. În ciuda faptului că sunt greu de manipulat genetic, şoarecii sunt extrem de utili în cercetările de fiziologie, neurologie, oncologie, toxicologie, precum şi pentru testarea medicamentelor. Cobaiul (Cavia porcellus) era, la un moment dat, animalul de laborator prin excelenţă. Aceştia au fost folosiţi în Italia încă din secolul al XVII-lea, pentru studierea anatomiei. În secolul XX, au luat parte la teste în cadrul unor programe spaţiale; au fost utilizaţi pentru testarea unor vaccinuri, pentru studii de alergologie, de dermatologie, în cercetări asupra multor boli infecţioase (difteria, tifosul, holera, tuberculoza şi diverse boli ale animalelor domestice) ori carenţiale (scorbutul).
Ajutor împotriva cancerului
În ultimii ani s-a înregistrat o creştere în utilizarea de şoareci modificaţi genetic, mulţi dintre aceştia putând imita o gamă largă de boli umane, precum cancerul şi diabetul. Unul dintre exemplele cele mai importante ale modului de utilizare a tipurilor de şoareci care pot salva vieţi omeneşti a fost creat de profesorul Pier Paolo Pandolfi de la Harvard Medical School din Statele Unite. La începutul carierei sale, acesta a descoperit mutaţii genetice responsabile pentru leucemia acută promielocitară (LAP). Această formă de cancer este frecventă la persoanele mai tinere, iar până de curând era extrem de dificil de tratat. Însă, în prezent, datorită cercetărilor pe şoareci modificaţi genetic, cei mai mulţi pacienţi sunt complet vindecaţi. De menţionat totuşi că şoarecii nu sunt întotdeauna modele preclinice fiabile pentru bolile umane, iar literatura ştiinţifică este plină de exemple de medicamente care au funcţionat bine la animale, dar s-au dovedit ineficiente în studiile clinice pe oameni.
