Încă din copilărie, am primit numeroase recomandări din partea părinţilor, pe care era musai să le respectăm, fără a le pune în discuţie, indiferent că era vorba de interdicţia de a intra în mare după ce am mâncat sau de obligaţia de a elimina seminţele de la pepenele roşu pentru a nu ne alege cu dureri de stomac sau indigestie.
O serie de mituri pe care le-am respectat chiar cu sfinţenie mai ales copilărie au fost analizate de oamenii de ştiinţă, care le-au infirmat fără nici un fel de ezitare, relatează tgcom.it.
Chiar dacă pentru mulţi dintre noi este vorba de obiceiuri care datează încă din copilărie, pentru medicii pediatri Rachel C. Vreeman şi Aaron E. Carroll, de la Indiana University School of Medicine, acestea sunt adevărate mituri care trebuie „demascate“ şi de care este obligatoriu să scăpăm. „Este corect ca oamenii să se întrebe «de ce», atunci când cineva le impune să nu facă ceva, chiar dacă acel cineva este medic sau părinte. Există multe avertismente false printre adolescenţi, iar munca noastră a constat în descoperirea acestor mituri“, a explicat Vreeman.
De exemplu, de câte ori nu ni s-a spus să evităm să mâncăm seminţele de la pepenele verde, pentru că riscăm să ne alegem cu dureri la stomac. Lucrurile nu stau însă tocmai aşa. Potrivit cercetătorilor, „organismul nostru, în loc să îi digere, îi ignoră. Altfel spus, seminţele traversează intestinul, fără să provoace nici un fel de daune. În cazul în care cineva ar trebui să mestece şi să mănânce fiecare sămânţă, singurul pericol ar putea să fie un exces de grăsim şi calorii. De altfel, seminţele de pepene roşu sunt consumate în multe locuri din lume, precum Nigeria şi China“.
Meduze periculoase
Alt mit, cel puţin la fel de celebru, este cel potrivit căruia atunci când ne înţeapă o meduză, cel mai bun tratament este propria urină. Din câte se pare însă, ideea împământenită de ani că toxinele eliberate de meduze sunt anihilate de urină este total falsă. Ba, mai mult de atât, există riscul ca aplicând acest „tratament“, situaţia să se agraveze. Potrivit specialiştilor, cel mai bun remediu este oţetul sau combinaţia bicarbonat de sodiu cu apă de mare. Este absolut interzis să turnaţi apă potabilă peste leziune, pentru că aceasta poate activa toxinele şi va accentua durerea. De asemenea, nu este indicat să frecaţi rana, pentru că nu faceţi altceva decât să împrăştiaţi toxinele.
De câte ori nu ni s-a spus oare că după ce am devorat o masă copioasă, nu este indicat să ne aruncăm în valurile mării, pentru că ne-am putea chiar îneca. Lucrurile nu stau însă chiar aşa. „Cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla este să ne simţim inconfortabil şi să simţim câteva crampe. Dar, cu siguranţă, nu ne vom îneca. În plus, nu există cazuri documentate potrivit cărora cineva ar fi murit pentru că s-a aruncat în apă după ce a mâncat. Oricum, în general, este recomandabil să faceţi o baie în apropiere de plajă, pentru a ieşi rapid în caz de nevoie“, au spus specialiştii. Există însă şi păreri diferite de cele ale medicilor americani. Unii susţin că nu este recomandabil să vă aruncaţi în apă dacă aţi mâncat copios şi în cazul în care există o diferenţă prea mare între temperatura apei şi temperatura aerului. În orice caz, este mai bine să fiţi atenţi şi să nu vă îndepărtaţi prea mult de mal.
Protecţie importantă
Câţi dintre noi nu suntem convinşi de faptul că dacă suntem un pic bronzaţi, nu vom avea probleme cu arsurile solare. Soarele arde pielea, indiferent cât de bronzată e. Chiar şi persoanele cu un ten măsliniu trebui să folosească regulat creme de protecţie. Alt mit care trebuie absolut lămurit este cel potrivit căruia crema cu factor de protecţie SPF 30 este de două ori mai puternică decât SPF 15. Nimic mai fals. De exemplu, crema SPF 15 blochează aproximativ 96,7% din razele ultraviolete, în timp ce factorul 30 atinge 97,7 la sută. De asemenea, nu trebuie să vă închipuiţi că, dacă vă daţi cu cremă, puteţi sta o zi întreagă la soare. Este recomandat să repetaţi operaţiunea din două în două ore, pentru a fi siguri că nu vă veţi alege cu arsuri. Nu în ultimul rând, aveţi grijă să nu folosiţi cremele de protecţie de anul trecut. Chiar dacă mai este încă în termenul de garanţie, crema şi-a pierdut proprietăţile.
