Trei arheologi danezi au alcătuit o carte de bucate compusă din 77 de reţete de mâncăruri gătite de-a lungul timpului,
începând cu Epoca de Piatră
Vă este poftă să mâncaţi ceva deosebit? Ei bine, dacă v-aţi săturat de meniuri tradiţionale româneşti, pizza, paste, sandvişuri şi tot felul de salate, vă puteţi aventura să încercaţi măcar una dintre reţetele „culese“ de arheologii danezi din meniurile care, potrivit lor, s-ar fi bucurat de popularitate în Epoca de Piatră. Potrivit Daily Mail, cel puţin teoretic, preparatele făcute pe baza acestor reţete, dintre care unele sunt vechi de 16.000 de ani, nu ar avea de ce să nu fie gustoase, având în vedere că ingredientele sunt, în general, carne de vânat, fructe şi legume proaspete şi diverse condimente. Cartea de bucate, intitulată „Călătorie culinară prin istorie“, este foarte bine structurată, reţetele fiind clasificate în funcţie de anotimp, şi include meniuri gătite în Epoca de Piatră, pe vremea Imperiului Roman, dar şi în timpul vikingilor şi în Evul Mediu. Echipa de arheologi danezi a compilat reţetele folosind ca punct de plecare ustensilele de bucătărie folosite în acele timpuri şi diverse opere de artă ce descriu mesele servite pe atunci, dar au analizat totodată fragmentele umane descoperite în situri şi rămăşiţe de „materie primă“ găsite pe pereţii vaselor aduse la lumină în timpul săpăturilor.
Reţetele ar putea fi pe placul persoanelor cărora le place să experimenteze în bucătărie. Multe dintre felurile de mâncare presupun o muncă destul de grea în bucătărie şi unele necesită ingrediente ciudate precum „liquamen“ – un fel de sos de peşte fermentat care conţine sare, peşte, oregano şi suc de mere – însă se poate spune că toate reprezintă o provocare chiar şi pentru cei mai pricepuţi bucătari.
Proba practică
Sara Reardon, reporter al publicaţiei New Scientist, a avut curajul să încerce să prepare şi să guste câteva dintre reţetele propuse şi susţine că unele dintre ele nu sunt doar comestibile, ci de-a dreptul delicioase. Bazându-se pe informaţiile din „Călătoria culinară prin istorie“, Reardon a preparat un meniu de inspiraţie romană. „Am ales reţete ale bucătarilor romani pentru că mi-a fost mai uşor să reproduc stilul lor de gătit, pe un fel de grătar poziţionat deasupra focului deschis. Ca să faceţi o diferenţă, vikingii îşi preparau mâncarea în cazane şi ceaune greoaie, tot deasupra focului, iar în istoria timpurie, oamenii îşi frigeau carnea pe pietre încinse. Am preferat calea mai uşoară“, a explicat jurnalista. Ea a preparat cârnaţi cu piper şi muguri de pin, castraveţi alexandrini cu mentă şi oţet şi pâine condimentată – în compoziţia căreia intră brânză de capră, frunze de dafin şi seminţe de anason. Pentru propriul amuzament, Reardon a preparat şi pui medieval în sos de vin roşu şi un desert de pe vremea vikingilor, mai precis o prăjitură cu miere. „Rezultatele au fost variabile. Puiul umplut cu haşme (o specie de ceapă măruntă) şi ciuperci a fost excelent, nu semăna cu nici un alt pui pregătit după reţete moderne, iar pâinea cu brânză a fost preferata celor mai mulţi dintre invitaţii mei la masa istorică. În schimb, pregătitul cârnaţilor de la zero – respectiv umplerea intestinelor cu carnea – nu a fost cea mai plăcută operaţiune şi nici gustul nu a fost spectaculos“, a povestit jurnalista. Ea a precizat că partea cea mai dificilă a acestor reţete este faptul că unităţile de măsură de atunci nu se potrivesc cu cele moderne, iar timpul de preparare nu este precizat niciunde, astfel că momentulfinalizării preparatului este stabilit „după ureche“.
Liquamen, condimentul suprem
Liquamen (sau Garum) este un sos de peşte fermentat (în antichitate, cel mai bun era cel preparat din macrou) care în Roma Antică era considerat cel mai bun condiment posibil. Liquamen era preparat din intestinele peştilor, care erau puse la macerat în sare şi lăsate în soare între una şi trei luni, până când amestecul fermenta şi se lichefia. Produsul final era foarte nutritiv, fiind bogat în proteine şi aminoacizi, şi poate tocmai din acest motiv romanii considerau că are puteri magice.
