Doi matematicieni americani susţin că acţiunile ucigaşilor în serie ar urma un tipar care corespunde unei formule matematice stricte, informează publicaţia Daily Mail. Potrivit teoriei celor doi, motivul pentru care crimele în serie respectă o funcţie matematică denumită „scara diavolului“ este faptul că ucigaşii au un anumit ritm, impus de activitatea neuronilor. Acest tipar de funcţionare este similar cu modelele descoperite în activitatea cerebrală care generează crizele bolnavilor de epilepsie, numai că, în cazul criminalilor în serie, efectul este apariţia unei nevoi acute de a ucide. Din acest motiv, este mai probabil ca un ucigaş să „lovească“ din nou imediat după o crimă, această probabilitate scăzând direct proporţional cu perioada de timp care trece după un astfel de eveniment. Cercetătorii sunt de părere că impulsul neuronal de a ucide copleşeşte persoana cu astfel de apucături chiar şi după efectul „sedativ“ al crimei anterioare, fapt ce duce la intensificarea acestei activităţi sinistre. Ipoteza modelului matematic pare să ofere ofiţerilor de poliţe posibilitatea de a fi în alertă în cazul în care apar crime în serie şi, în plus, oamenii de ştiinţă spun că această teorie poate fi completată prin analiza situaţiilor în care criminalul în serie a mai încercat să ucidă, dar a eşuat.
Scara diavolului
Studiul celor doi matematicieni s-a bazat pe analiza modului de gândire şi a acţiunilor unui ucigaş în serie din fosta URSS, ucraineanul Andrei Cikatilo. Acesta a ucis 53 de persoane în perioada 1978 şi 1990, an în care a fost arestat. După analiza „activităţii“ ucraineanului, cercetătorii au constatat că intervalul cel mai scurt de timp dintre două crime a fost de trei zile, iar cel mai lung, de 986 de zile. Tiparul crimelor nu era neregulat, ci prezenta perioade lungi de timp fără crime, urmate de omoruri petrecute rapid, la intervale scurte de timp, în limbaj matematic, acest model fiind cunoscut drept „scara diavolului“. Cei doi cercetători au comparat tiparul crimelor lui Cikatilo cu modelul matematic şi au constatat că existau asemănări uimitoare, chiar dacă a fost nevoie de unele ajustări pentru o potrivire perfectă. „Un ucigaş nu acţionează exact în momentul în care excitaţia neuronală atinge o anumită limită, pentru că este nevoie să planifice şi să pregătească următoarea crimă. Am presupus că este nevoie ca această limită să fie depăşită, iar această stare să dureze o anumită perioadă de timp“, au explicat matematicienii. Aceştia au precizat că, în cazul lui Cikatilo, predicţiile au fost exacte, fapt care îi face încrezători că vor putea stabili un tipar al crimei şi mai precis decât cel elaborat acum.
