Cunoaşterea lui Dumnezeu
de Karl Barth, Editura Herald
Într-o lume în continuă schimbare, omul are nevoie de stabilitate şi de cunoaşterea adevăratului sens al existenţei sale. Condiţia de om presupune în mod firesc a trăi ancorat în realitatea acestei lumi şi, în mod tainic, în părtăşie cu realitatea divină.
Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a naturii umane în relaţie cu Dumnezeu poate fi stabilită numai prin revelaţia lui Dumnezeu în Iisus Hristos. Sensul şi valoarea adevărată a omului pot fi înţelese numai în această lumină, potrivit lui Barth. În cele 20 de prelegeri care formează conţinutul acestei lucrări, Barth vorbeşte cu tărie despre cunoaşterea unicului şi singurului Dumnezeu şi despre slujirea lui Dumnezeu de către om, oferind răspunsuri la întrebările esenţiale ale creştinătăţii.
Pentru teologul reformat, Dumnezeu poate fi slujit doar prin unica şi adevărata Sa Biserică, care îl are pe Iisus ca fondator şi principal susţinător. Pentru că Dumnezeu se revelează omului prin Iisus Hristos, omul este chemat să fie recunoscător, adică să recunoască gloria lui Dumnezeu în existenţa sa şi să o actualizeze prin rugăciune, făcând în aşa fel încât să aibă credinţă în Dumnezeul, care este Creatorul şi Domnul întregii lumi.
„Ce am şti despre întuneric, despre soarta şi profunzimile vieţii umane fără lumina revelaţiei care străpunge întunericul? Cum ar putea omul să ştie că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi că este împotriva lui Dumnezeu, dacă nu ştie că Dumnezeu este pentru el? Cum ar putea omul să ştie că el însuşi poate fi îndreptăţit fără să facă absolut nimic, dacă nu ştie că Dumnezeu Însuşi l-a îndreptăţit pentru răul pe care îl face? Dacă ştim că am păcătuit fără motiv împotriva gloriei lui Dumnezeu şi ne-am pierdut propria glorie, atunci ştim deja că gloria lui Dumnezeu a devenit cu atât mai mare. Dacă ştim că nu ne putem salva pe noi înşine, ştim deja că suntem salvaţi de Dumnezeu“, a spus autorul Karl Barth.
Karl Barth (1886-1968), teolog reformat elveţian, este considerat de mulţi drept cel mai important teolog al secolului XX. A pus bazele curentului „neo-ortodox“ din teologia protestantă, curent care redescoperea şi accentua câteva dintre temele tradiţionale ale creştinismului: păcatul omului, transcendenţa lui Dumnezeu, revelaţia particulară ca fundament al teologiei. Teologia sa reprezintă, în bună măsură, o reacţie la teologia liberală, în spiritul căreia fusese educat în anii studenţiei sale. S-a remarcat şi în plan social, fiind principalul autor al Declaraţiei de la Barmen, prin care Biserica Germană respingea orice eventual mandat divin pretins de un guvern lumesc, inclusiv de cel nazist. Conform cu o exprimare consacrată, Barth este acela care l-a reaşezat pe Dumnezeu în cer şi a redescoperit caracterul ceresc al Împărăţiei lui Dumnezeu. A fost mai întâi pastor într-un orăşel din Elveţia, iar mai apoi profesor de teologie la Gottingen.
