Visele au constituit dintotdeauna un mister fascinant. Plecând de la această premisă, site-ul http://absurdityisnothing.net a adunat cele mai interesante zece curiozităţi „onirice“.
Persoanele care îşi pierd vederea după naştere au vise în care sunt prezente şi imagini. Însă, persoanele care s-au născut cu acest handicap, pot oare să viseze? Răspunsul la această întrebare este afirmativ. Şi aceste persoane pot visa, însă fără figuri vizuale, visele lor fiind la fel de animate ca ale noastre, în care sunt implicate atât toate celelalte simţuri, cât şi emoţiile. Oricât ar părea de incredibil, creierul nostru este capabil să reproducă orice situaţie reală în care sunt implicate toate simţurile.
Uităm 90 la sută dintre vise
În cele cinci minute după trezire, jumătate dintre vise sunt date uitării, iar după zece minute, procentul creşte la 90 la sută. Celebrul poet romantic englez Samuel Taylor Coleridge s-a trezit într-o zi după un vis magnific, foarte probabil indus de opiu, pe care poetul îl consuma frecvent pentru a-şi trata durerile. Imediat după ce s-a trezit, poetul a luat o foaie şi un creion pentru a scrie ce a visat, astfel luând naştere, din câte se pare, celebrul poem Kubla Khan. În timp ce scria, a fost însă întrerupt de o persoană sosită în vizită, iar când poetul a revenit la poemul său, nu şi-a mai putut aminti ce a visat, iar poemul a rămas incomplet.
Toţi visăm
Fiecare om (cu excepţia unor cazuri extreme de probleme psihice) visează, chiar dacă bărbaţii şi femeile au moduri şi reacţii fizice absolut diferite. Bărbaţii au tendinţa să viseze mai des alţi bărbaţi, în timp ce femeile visează în proporţie egală reprezentanţi ai ambelor sexe. În plus, atât bărbaţii, cât şi femeile au vise legate de experienţe sexuale şi au aceleaşi reacţii fizice pe care le-au avut în viaţa reală.
Visele previn psihoza
Studii recente au demonstrat faptul că voluntarii care s-au trezit la începutul unui vis, deşi au dormit clasicele opt ore, în doar trei zile încep să întâmpine dificultăţi de concentrare, sunt irascibili, au halucinaţii şi prezintă semne de psihoză.
Doar lucruri deja cunoscute
Visele noastre sunt deseori pline de indivizi ciudaţi, care joacă un anumit rol, un monstru, un necunoscut sau orice altceva, despre care noi credem că este rodul imaginaţiei noastre. Ştiaţi însă că tot ceea ce visăm, chiar şi feţele oamenilor, le-am zărit măcar o dată în viaţă? De-a lungul existenţei noastre, vedem sute şi sute de chipuri, care sunt memorate într-un fel de arhivă, pe care mintea noastră o utilizează apoi în timpul viselor.
Vise colorate
12 la sută dintre oameni visează doar în alb-negru sau, oricum, îşi amintesc doar visele „bicolore“. Restul de 88 la sută visează normal, în culori. În plus, oamenii au tendinţa să viseze mereu acelaşi lucruri, situaţii din viaţa cotidiană legate de şcoală, de muncă, dar şi evenimente legate de temerile sau de dorinţele noastre. Nu se ştie încă dacă senzaţiile trăite în timpul somnului sunt mai intense pentru cineva care visează „în culori“ sau pentru cineva care visează „alb-negru“.
Alte gânduri
Dacă visaţi un anumit lucru, nu înseamnă neapărat că acesta este o reflectare a propriilor gânduri. De fapt, visele se exprimă printr-un limbaj simbolic. Inconştient, mintea noastră încearcă să compare visele cu altceva similar. Este ca şi cum am scrie un poem şi am compara un grup de furnici cu o maşinărie care nu se opreşte niciodată.
Somn agitat
Studiile au demonstrat că persoanele care au fumat o lungă perioadă de timp, iar ulterior au renunţat la acest viciu, în timpul nopţii au vise mult mai animate decât nefumătorii. În plus, oamenii de ştiinţă au constatat că dintr-un eşantion de 293 de persoane, care au renunţat la fumat între una şi patru săptămâni, o treime au avut un vis în care fuma. În acelaşi timp, subiecţii au recunoscut că în timp ce se visau fumând simţeau un sentiment profund de vinovăţie sau de panică. Aceste vise sunt rezultatul abstinenţei de tutun, având în vedere că fenomene similare nu au fost observate la fumătorii obişnuiţi.
Stimul externi
Această experienţă se numeşte „dream incorporation“ şi are loc când, de exemplu, auzim un zgomot în lumea reală, iar mintea noastră transformă acest zgomot ca parte integrantă a visului nostru sau, de exemplu, când suntem foarte însetaţi şi, în somn, simţim nevoia să bem.
Corp paralizat
Indiferent cât ar părea de incredibil, în timpul somnului, corpul nostru pare a fi paralizat, foarte probabil pentru a evita că fie implicat în acţiunile din vis. Înainte de a începe să visăm, glandele încep să secrete un hormon care induce starea de somn, în timp ce neuronii transmit semnale spre coloana vertebrală, corpul relaxându-se până aproape de paralizie.
Ştiaţi că…
Dacă sforăiţi, nu visaţi.
Copiii nu visează până la vârsta de aproape trei ani. Începând de la această vârstă, au mai multe coşmaruri decât adulţii, până la aproximativ şapte-opt ani.
