Povestea omului transparent

Ivannow Wladislaus von Dziarski-Orloff s-a născut în Ungaria, în 1864. În copilărie, Orloff nu a avut nici o problemă, abia la 14 ani începând povestea bolii sale, pe atunci necunoscute. Încă din adolescenţă, contele a devenit un fel de schelet viu, incapabil să se ţină pe picioare şi având mereu dureri. Pentru a mai scăpa un pic de chinuri, Orloff a început să fumeze opiu din pipă. De altfel, această pipă a devenit semnul său de identificare, deseori în imagini fiind imortalizat trăgând din ea şi inhalând fumul. Din cauza trăsăturilor sale, Orloff a fost numitul „omul transparent“. Astăzi, ştim că, în realitate, contele avea o densitate scăzută a oaselor, din această cauză ele erau atât de fragile şi se puteau cotorsiona şi îndoi cu atâta uşurinţă. În plus, pielea sa era la fel de subţire ca o foaie de hârtie, iar musculatura îi era într-atât de atrofiată încât, cu ajutorul unui bec, se putea observa cum îi curge sângele prin vene. Iar asta nu e tot. Dacă becul era aşezat în spate, corpul devenea practic translucid. În scurt timp, contele s-a transformat într-o atracţie de circ, pe materialele publicitare ale vremii, în încercarea de a atrage atenţia spectatorilor, organizatorii anunţând că oricine poate citi ziarul prin el. De-a lungul timpului, el a fost cunoscut cu numele de „scheletul viu“, „omul transparent“, ulterior fiind numit „lespedea umană“. Datorită particularităţilor sale, contele a putut călători în toată lumea, fiind unul dintre cei mai bogaţi oameni ai epocii sale. Orloff a decedat în 1904, la vârsta de 40 de ani.