Îndrăgit datorită vivacităţii, coloritului şi trilurilor sale, peruşul se bucură de mulţi admiratori în rândul iubitorilor şi crescătorilor de păsări.
Peruşul este originar din Australia, fiind întâlnit aproape în toate regiunile globului.
Potrivit animale.ro, multe dintre varietăţile de peruşi pe care le deţinem fiecare dintre noi au fost create şi selecţionate de ornitologii din Marea Britanie.
Peruşul obişnuit are pe piept un penaj verde-deschis, aripi de culoare verde cu terminaţiile negre, iar capul este galben cu dungi negre. La păsările tinere se constată prezenţa unor dungi negre pe frunte, iar ochii sunt în întregime negri. Pe măsură ce înaintează în vârstă, dungile de pe frunte se retrag către spate, iar în jurul pupilelor se formează un inel alb. La pui, nările sunt colorate în alb, în cazul femelelor, şi în roz, în cazul masculilor.
Există mai multe varietăţi de peruşi obţinute prin încrucişări, fiecare fiind diferenţiată prin talie, aspectul exterior şi coloritul penajului. Ca şi varietăţi de culoare, se pot întâlni peruşii galbeni, albaştri, violet şi albinoşi (albi imaculaţi).
Diferenţierea sexelor se poate realiza cu o mai mare exactitate după vârsta de şase luni, când femela va avea fosele nazale gri-maro, iar masculul – albastre. Mărimea peruşilor este de 14-18 cm.
Personalitate şi comportament
Peruşii sunt păsări extrem de sociabile, în libertate trăind în cupluri şi în colonii formate din sute de exemplare. În captivitate, se obişnuiesc uşor cu noile condiţii de viaţă, dar le place să aibă un partener sau să li se acorde multă atenţie şi afecţiune. Suportă uşor orele în care lipsiţi de acasă dacă au alături un companion de aceeaşi specie, fie el peruş sau altă „zburătoare“. Masculul este mai liniştit, mai blând şi mai grijuliu, cântă mai mult şi învaţă mai uşor să reproducă anumite cuvinte sau cântecul altor păsări cu care convieţuieşte. Femela are o fire mai protectoare, fiind mai puţin tolerantă cu colocatarii şi mai dezordonată.
Adăpostirea
Peruşii sunt păsări extrem de vioaie şi active, având nevoie de o colivie spaţioasă, care trebuie să prezinte dimensiuni de minimum 35x20x40 cm (Lxlxh). Este esenţial ca în colivia peruşului să fie amplasate multe stinghii pe care acesta să se poată căţăra şi odihni. Peruşul are nevoie de 10-12 ore de somn. Din colivia lui nu trebuie să lipsească un cuib de dimensiuni 14x18x25 cm sau chiar mai mare, care să fie prevăzut cu o mică scobitură, astfel încât ouăle să poată sta toate la un loc. Această adâncitură nu trebuie plasată pe mijloc, în zona unde pasărea intră şi iese din cuib, ci într-o latură. Partea de sus sau o laterală a cuibului trebuie să fie detaşabilă, pentru a facilita curăţarea. Cuibul ar trebui amplasat la exteriorul coliviei, deoarece peruşii au acelaşi spaţiu în colivie, nefiind deranjaţi de proprietari atunci când aceştia verifică ouăle. De asemenea, aveţi grijă să nu lipsească o tăviţă cu nisip pentru o mai bună digestie, un vas adânc de 4-5 cm cu apă pentru a le facilita îmbăierea, recipiente separate pentru diferitele sortimente de mâncare şi un bol pentru apă. În plus, nu uitaţi să procuraţi diferite jucărioare, astfel ca pasărea să nu se plictisească şi, eventual, o oglindă, mai ales dacă peruşul este singurul locatar al coliviei.
Este de preferat ca stinghiile sau cuibul să nu fie din lemn de cireş, întrucât acesta este toxic pentru păsări şi, în general, accesoriile din lemn pot întreţine infestaţiile cu paraziţi şi acarieni, motiv pentru care sunt agreate cele din plastic.
Când peruşul doarme, este bine să acoperiţi colivia cu o bucată de pânză de culoare închisă, pentru ca acesta să se poată odihni în voie. Altfel, peruşul se va trezi la prima rază de soare.
Hrănirea
Peruşii nu sunt păsări foarte pretenţioase, având o alimentaţie aproape exclusiv vegetariană. În libertate, se hrănesc cu seminţe şi lăstarii diferitelor plante, dar şi cu alimente de origine animală, respectiv nevertebrate (insecte, melci etc.). În captivitate, regimul peruşilor trebuie să se axeze într-o proporţie crescută tot pe alimentele vegetale. Seminţele sunt reprezentate de mei şi ovăz, iar ca masă verde sunt recomandate foile de salată, mugurii, iarba verde sau fânul. Peruşilor, de asemenea, le plac legumele şi fructele rase (morcovi, broccoli, spanac, salată verde, pătrunjel, mere, kiwi, piersici, nectarine, pere, căpşune, mango, grapefruit, portocale), amestecate cu târâţe de grâu şi drojdie de bere. Fructele şi legumele trebuie să fie proaspete, bine spălate, de cele mai multe ori date pe răzătoare şi administrate la temperatura camerei. Oul fiert tare, fărâmiţat mărunt, poate fi, de asemenea, administrat în hrana peruşilor. La fel, coaja de ou este indicată pentru că reprezintă o sursă de calciu pentru pasăre.
Se vor evita următoarele alimente: ciocolata, cacaua, varza, mazărea şi fasolea, laptele şi lactatele în general, cartoful crud, fructele de avocado, mâncarea alterată sau doar acrită şi, în principal, toate alimentele care nu au fost menţionate anterior, fără consultarea în prealabil a unui medic veterinar. Nu există nici o restricţie în ceea ce priveşte „vânarea“ insectelor, acestea fiind chiar binevenite în alimentaţia peruşilor. Complexele polivitaminice trebuie să completeze necesarul de elemente nutritive, acestea având un rol important în menţinerea stării de sănătate a peruşului dumneavoastră. Pietricelele nu trebuie să lipsească din colivia peruşului. Ca şi în cazul altor păsări, acestea favorizează digerarea hranei.
Apa proaspătă este esenţială pentru menţinerea peruşului într-o stare de sănătate excelentă. Apa trebuie reîmprospătată zilnic, iar recipientul trebuie curăţat cu aceeaşi frecvenţă.
