Vasopresina, un hormon secretat de hipotalamus şi înmagazinat în lobul posterior al hipofizei, poate influenţa stabilitatea unui cuplu.
De ce unii oameni îşi înşală partenerii, în timp ce alţii rezistă în faţa oricăror tentaţii? Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, un număr tot mai mare de cercetători studiază factorii biologici şi psihologici care influenţează viaţa de cuplu. În urma analizării rezultatelor, s-a demonstrat că, deşi există persoane care rezistă în mod natural în faţa oricăror tentanţii, cert este că atât bărbaţii, cât şi femeile pot învăţa să îşi protejeze propria relaţie şi să îşi îmbunătăţească acea capacitate de a se implica. Hasse Walum, biolog la Institutul Karolinska din Suedia, a studiat 552 de perechi de gemeni, încercând să afle mai multe despre acea genă responsabilă cu reglarea nivelului de vasopresină. Această aşa-numită genă a fidelităţii nu ţine atât de fidelitate, cât de angajament. Varianta acestei gene, prezentă la patru bărbaţi din zece, poate explica de ce unii bărbaţi sunt implicaţi în relaţii agitate şi mai puţin ataşaţi de partenera lor. „Există, bineînţeles, multe motive pentru a explica faptul că o persoană are probleme relaţionale, însă este pentru prima dată când varianta unei gene specifice este asociată modului în care bărbaţii se comportă cu partenera lor“, a explicat Walum.
Antrenaţi pentru a fi fideli
Totuşi, se pare că ne putem antrena creierul ca să fim mai fideli şi mai angajaţi în relaţiile noastre.
John Lydon, psiholog la Universitatea McGill din Montreal, a descifrat mecanismele prin care oamenii implicaţi serios în relaţii reuşesc să facă faţă tentaţiilor. Într-o primă fază a experimentului, specialistul a rugat mai multe persoane (femei şi bărbaţi, toţi căsătoriţi) să dea note unor fotografii înfăţişând oameni mai mult sau mai puţin atractivi. Cum era şi firesc, cele mai bune note le-au primit cei mai atrăgători dintre subiecţii pozelor respective. În a doua fază a experimentului, participanţii au primit un set similar de poze, dar şi menţiunea că respectivele persoane îşi doresc să le cunoască. În această situaţie, persoanele care ar fi fost considerate în mod normal drept cele mai atrăgătoare au obţinut note mai mici decât înainte.
Diferenţe pe sexe
Plecând de la aceste rezultate, specialiştii au concluzionat că, deşi erau atrase de subiecţii din fotografii, persoanele participante la studiu şi-au spus instinctiv că figurile din imagine nu sunt irezistibile, conştiente fiind că în acest fel nu îşi vor pune în pericol relaţia. Totuşi, s-au sesizat diferenţe de gen. Femeile nu au răspuns la fel ca bărbaţii. Acestea au demonstrat că posedă un fel de sistem „de avertizare la distanţă“, care le atrage atenţia asupra pericolelor la care este supusă relaţia. „Este adevărat, bărbaţii se pot simţi implicaţi într-o relaţie, însă femeile au, în plus, un fel de plan de urgenţă. Atunci când sunt fascinate de farmecul unui necunoscut, li se aprinde semnalul de alarmă. Femeile sunt capabile să îşi dea seama că pun relaţia în pericol, bărbaţii însă nu“, este de părere Lydon. Problema este însă dacă ne putem antrena pentru a fi fideli. Din acest motiv, specialiştii au cerut unui grup de studenţi de sex masculin să îşi imagineze o întâlnire cu o femeie frumoasă în timpul unui weekend, când partenera de viaţă nu este acasă. Apoi au creat un joc de realitate virtuală: două camere din patru conţineau imagini subliminale cu femei seducătoare. Cei care au încercat să reziste tentaţiei s-au apropiat de acele camere doar în 25% din timpul total, iar ceilalţi – în proporţie de 62 la sută.
