Secole la rând, Biserica Romano-Catolică a încercat să îi „îngroape“ povestea. Însă, dintre toate legendele care au apărut despre Vatican, aceasta este una care se încăpăţânează să nu dispară. Este povestea Papesei Ioana, despre care se spune că ar fi fost prima şi singura femeie aleasă papă.
Un nou film realizat la Hollywood şi care este lansat în aceste zile pe marile ecrane şi-a propus să dezvăluie publicului larg legenda Papesei Ioana, care, din câte se pare, a fost papă în secolul al IX-lea, în aşa-numitul „ev mediu întunecat“, până când i-a fost dezvăluită identitatea feminină. Pentru o biserică în care femeile au fost întotdeauna pe planul secundar, această poveste nu este tocmai uşor de digerat, iar lansarea filmului va face ca opinia publică să se întrebe din nou dacă Papesa Ioana, aşa cum a fost numită în cronicile medievale, a existat cu adevărat. Potrivit reprezentanţilor Bisericii Catolice, papesa a fost doar un personaj fictiv, inventat de protestanţi pentru a-i discredita şi a-i pune în ipostaze neplăcute pe creştini. Însă, filmul, care îi are în rolurile principale pe John Goodman, David Wenham şi pe actriţa germană Johanna Wokalek, se bazează „pe o poveste adevărată“.
Mit sau adevăr
Istorisirea este extraordinară. O tânără credincioasă reuşeşte să se strecoare într-o mănăstire deghizată în băiat, pentru a deveni preot şi mai apoi papă. Adevărul iese la iveală exact în mijlocul unei procesiune papale, când Suveranul Pontif a intrat în travaliu. În plus, potrivit legendei, papesa era britanică. Întotdeauna catolicii au susţinut că singurul papă de naţionalitate engleză a fost Adrian al IV-lea, în 1150. Însă, potrivit cronicilor medicale, John Anglicus (Ioan Britanicul) a fost numit papă în anul 855, ocupând această funcţie timp de doi ani, şapte luni şi patru zile înainte să se afle că, de fapt, era o femeie pe nume Ioana. Multe dintre „Cărţile Papilor“, cea mai importantă sursă pentru studiul istoriei Bisericii Catolice, prezintă povestea tinerei provenite dintr-o familie de misionari britanici. Crescută în Fulda, Germania, unde părinţii săi, originari din Devon, s-au mutat în încercarea de a-i converti pe păgâni la creştinism, fetiţa a atras atenţia prin inteligenţa sa ieşită din comun şi prin faptul că îşi petrecea cea mai mare parte din timp în bibliotecă. La vârsta de 12 ani, i s-a spus că nu mai poate să îşi continue studiile alături de băieţi, ci e timpul să se mărite şi să facă mulţi copii. Ea a refuzat şi, cu ajutorul unor veşminte de călugăr, lungi până la călcâie şi cu glugă, care să îi acopere capul, s-a deghizat în bărbat şi a fugit împreună cu un tovarăş, despre care unii cronicari afirmă că i-ar fi fost profesor, iar alţii susţin că era iubitul ei. Cei doi s-au îndreptat spre Atena, un centru al erudiţiei, unde, potrivit cronicarilor, i-a uimit pe toţi cu inteligenţa sa.
Mai aproape de papă
În anul 840, paşii săi s-au îndreptat spre Roma. Aici, ea a atras atenţia Papei Leon al IV-lea, cunoscut mai ales pentru faptul că a construit Zidul leonin, care înconjoară şi azi o parte din Vatican. Fiind convins, ca toţi ceilalţi, că are de-a face cu un bărbat, Papa Leon a numit-o secretar curial, iar la moartea sa a recomandat-o ca fiind cel mai demn succesor al său ca suveran pontif. În acea vreme, papii erau deseori aleşi în funcţie de ovaţiile cetăţenilor Romei, iar datorită referinţelor date de însuşi Papa Leon, „Ioan Britanicul“ a devenit noul suveran pontif. Potrivit cronicilor vremii, papesa era un conducător corect, un orator înnăscut şi, în ciuda responsabilităţilor papale, îşi găsea timp să compună şi muzică bisericească. Prăbuşirea sa a început însă în momentul în care a rămas însărcinată şi a intrat în travaliu exact în mijlocul unei procesiuni papale. Unele cronici relatează că un episcop din anturajul său – care, din câte se pare, era şi tatăl copilului ei – a încercat să convingă mulţimea uluită că, de fapt, asista la o minune înfăptuită de Dumnezeu, care are puterea să permită unui bărbat să nască. Însă, cetăţenii Romei nu s-au lăsat minţiţi şi, în funcţie de cronicile pe care le citim, aflăm că au ucis mama şi copilul cu pietre sau că au legat-o de coada unui cal, care a târât-o până când papesa şi-a dat obştescul sfârşit. Alţi cronicari, mult mai puţini, ce-i drept, spun că „păcătoasa“ a fost iertată şi a fost trimisă într-o mânăstire împreună cu copilul.
Sursă de inspiraţie
Dincolo de orice adevăr istoric, cert este că povestea Papesei Ioana este extrem de interesantă şi este o provocare pentru orice scriitor, scenarist sau regizor. Lawrence Durrell a scris o nuvelă despre ea, Caryl Churchill i-a dedicat o piesă, iar frumoasa actriţă Liv Ullmann i-a dat viaţă pe marele ecran.
