11.4 C
Craiova
sâmbătă, 27 aprilie, 2024
Știri de ultima orăMagazinTelefonul, un duşman de temut

Telefonul, un duşman de temut

Telefonul, „prietenul“ nostru de fiecare zi, riscă să se transforme într-un duşman de temut.   

Interceptările telefonice sunt o obişnuinţă la nivel internaţional, din Iran şi până în Australia, ca să nu mai vorbim de Bătrânul Continent. La Teheran, sunt spionaţi susţinătorii lui Moussavi, sunt identificaţi, bătuţi şi apoi aruncaţi în închisoare. La Sydney, părinţii speriaţi îşi monitorizează copiii cu ajutorul telefoanelor mobile şi dacă descoperă ceva ce nu le convine îi pedepsesc şi îi trimit la culcare fără alte explicaţii. Scopuri diferite, metode similare. Sursa problemelor este în ambele cazuri aceeaşi: telefonul, aparatul electronic cel mai iubit probabil de pământeni.

Pe urmele teroriştilor

Represiunea postelectorală din Iran a readus în prim-plan o temă dintotdeauna viu disputată. Unii şi-au vărsat nervii pe Nokia Siemens, compania finlandezo-germană care în anii trecuţi a vândut către Tci, operatorul persan de telefonie mobilă, o tehnologie ce permite să se „intre“ în apelurile telefonice. Aceeaşi tehnologie a fost pusă la dispoziţia guvernelor din toate statele membre ale Uniunii Europene. Pe internet, au apărut deja voci care cer boicotarea mărcii. „Este greu să stabilim dacă problema este ignoranţa sau ipocrizia“, a comentat ironic un internaut pe blogul tehnologic al Business Week, referindu-se la cererea a doi senatori americani de a sista furnizarea de tehnologii către regimurile autoritate. Şi asta, pentru că sistemul este acelaşi folosit în Statele Unite. Singura diferenţă este că aici o procedură democrată interzice utilizarea în mod abuziv.

Scopul tehnologiei

Trecând peste polemica privind utilizarea în scopuri pozitive (interceptarea teroriştilor) sau negative (şantajarea duşmanilor politici) a tehnologiei, rămân totuşi multe semne de întrebare cu privire la potenţialul de spionare al telefonului, un mijloc de comunicare devenit indispensabil. Dotările din ce în ce mai sofisticate, faptul că, de exemplu, cipul GPS, pentru poziţionarea satelitară, a devenit deja o componentă standard pentru toate modelele noi, dă apă la moară celor care cred în teoria conspiraţiei. Fiecare telefon, transmiţând permanent semnale către satelit, va permite localizări geografice din ce în ce mai precise ale utilizatorilor. Iar acest fapt s-ar putea dovedi de bun augur dacă, de exemplu, trecem prin faţa unui magazin unde sunt reduceri. Însă şi periculos, dacă ne gândim că am putea fi „la plimbare“, iar informaţiile ajung pe mâna partenerului sau partenerei. Acest serviciu există în Marea Britanie de ceva timp şi se numeşte FollowUs. Teoretic, posesorul telefonului „urmărit“ trebuie să fie de acord. Practic, dacă altcineva intră în posesia telefonului, în vreo zece minute are timp să înregistreze cartela SIM, să primească primul SMS care vă avertizează că sunteţi sub observaţie şi să dezactiveze notificarea mesajelor ulterioare. Prin urmare, chiar dacă vă veţi recupera aparatul, există şanse mari să nu vă daţi seama că sunteţi interceptat, iar spionul nu trebuie decât să intre pe internet, să plătească în jur de 20 de euro şi să înceapă să urmărească pe o hartă interactivă mişcările „prăzii“.

Cu ochii pe copii

De anul trecut, părinţii australieni au posibilitatea să folosească  MyMobileWatchdog, un software dezvoltat iniţial pentru poliţia americană. Modul de funcţionare este similar cu cel descris mai sus. Cu câţiva dolari pe lună şi conectându-se pe un siste, mama sau tata vor putea să verifice registrul apelurilor, să citească SMS-urile şi să privească fotografiile realizate. Şi ca şi cum nu era suficient, din acest an, arsenalul potenţialului spion se va mări cu o nouă armă. De acum, toate modelele Ericsson şi nu numai vor fi dotate cu un nou cip Rfid (Radio frequency identification), aşa-numitele etichete inteligente, care se află pe hainele din supermarketuri. În acest microcircuit vor fi înmagazinate datele generale ale titularului şi alte informaţii de identificare. Cele mai interesate par a fi societăţile emitente de carduri de credit. În cazul în care titularul se află într-un alt loc decât cel în care are loc tranzacţia, este posibil să fi ajuns cardul său pe alte mâini. Iar sistemul, comparând localizarea telefonului cu cea a cardului de credit, va da automat alarma.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

6 COMENTARII