În viitor, un copil ar putea avea trei, patru sau chiar şi sute de părinţi.
Viitorul sună…„înspăimântător“. Pe viitor, un copil ar putea avea trei, patru sau chiar 100 de părinţi. Cel puţin aceasta este părerea specialiştilor de la Oregon National Primate Research Center, care, pentru a elimina maladiile care se transmit prin ADN-ul matern, au creat un pui de maimuţă care are un tată şi două mame. Metoda urmată de specialişti prevede înlăturarea ADN-ului „defect“ din ovulul mamei şi substituirea acestuia cu material genetic de la alt ovul feminin. Cel puţin în teorie, această tehnică ar putea fi aplicată într-o zi şi la fiinţele umane. Însă, ipoteza potrivit căreia într-un viitor nu prea îndepărtat va fi posibilă crearea de indivizi cu un număr multiplu de părinţi biologici a stârnit derută într-un domeniu, care, din punct de vedere legal, este oricum în haos.
Cine e părintele?
„În această epocă a inseminării artificiale şi a mamelor surogat, din punct de vedere legal, cine va fi considerat părintele biologic al copilului?“, se întreabă New York Times. La rândul său, Adam Kolber, profesor de drept la Universitatea din San Diego, se întreabă dacă nu cumva în viitor „ar putea exista un copil cu 100 de părinţi. Şi, oare, fiecare dintre persoanele care au contribuit la o parte din ADN-ul său ar putea reclama dreptul la vizită?“.
În unele state din America, maternitatea „surogat“ este acceptată prin lege, în altele este ilegală, iar în altele nu există o legislaţie în domeniu. Altfel spus, legea privind paternitatea este confuză, aşa cum o demonstrează „aventurile“ familiilor Stern şi Calvert. Mary Beth Whitehead acceptase 10.000 de dolari ca să aducă pe lume copilul soţilor Stern. Fetiţa fusese concepută cu un ovul al doamnei Stern şi spermatoizii domnului. După naşterea fetiţei, Whitehead a depus plângere în instanţă pentru a putea rămâne cu copilul. Curtea Supremă din New Jersey a stabilit că Whitehead era „mama legală“ şi că nu trebuia „penalizată, pentru că era mamă-surogat“. Nu de aceeaşi părere au fost şi magistraţii din California, care în 1993 au decis cu totul altfel în procesul dintre soţii Calvert şi o femeie care, contra cost, acceptase să „îşi închirieze“ propriul uter cuplului.
„Jurisprudenţa este împărţită când vine vorba de definirea noţiunii de familie“, este de părere Janet Dolgin, profesor la Hofstra University. Încă din anii ‘60, în ceea ce priveşte relaţiile familiale, exista o tendinţă de a lua în considerare elementul intenţional, după cum o demonstrează răspândirea divorţurilor de comun acord şi a acordurilor premaritale. În schimb, în ceea ce priveşte dreptul la maternitate şi paternitate, instanţele sunt încă foarte influenţate de factorii biologici.
„Calitatea de părinte nu poate fi redusă la o simplă formulă, iar legea ar trebui să recunoască faptul că intenţiile oamenilor sunt mult mai importante decât genele“, scrie New York Times. În acest mod, instanţele vor avea la dispoziţie o serie de norme eficiente pentru ziua, deloc îndepărtată, în care trei persoane sau mai multe vor decide să îşi unească ADN-ul pentru a aduce pe lume un copil.
„Calitatea de părinte nu poate fi redusă la o simplă formulă, iar legea ar trebui să recunoască faptul că intenţiile oamenilor sunt mult mai importante decât genele“.
