O pereche de poante, un tutu, o baghetă magică, puţină răbdare, multă dra-goste pentru balet, plus o imensă dorinţă de a transmite mai departe învăţăturile marilor profesori sunt ingredientele unei balerine şi dascăl în acelaşi timp.
Muzica se aude în difuzoare. O muzică plăcută, care te transpune într-o lume a portativelor, a emoţiilor, a unei copilării frumoase, în care micuţele balerine îşi încep dansul la semnul unei baghete. Magia cuprinde sufletul şi mintea, şi povestea dansului în vârful picioarelor începe.
„În urmă cu 33 de ani, în 1976, balerină fiind, am predat baletul clasic la Şcoala Populară de Artă, până în 1979. Am revenit în 2001 la Şcoala de Artă «Cornetti», la catedra de dans clasic, dans modern şi dans contemporan. Iar în urmă cu 19 ani, în cadrul Teatrului Liric «Elena Teodorini», am înfiinţat clubul micuţilor balerini «Primavera»“, îşi aminteşte cu plăcere balerina Ionela Truşcă începuturile cursurilor de balet împărtăşite copiilor mici şi mari.
În fiecare an, câte o filă de poveste se scrie, continând până astăzi. Cu demipoante, cu dragostea pentru dans, micuţii păşesc în sala de balet, acolo unde bagheta magică aduce minunata lume a dansului şi muzicii în micuţele lor inimi. O piruetă şi încă una. Un picioruş ridicat, o ţinută perfectă, o fustiţă care se învârteşte, dar şi o păpuşică ţinută strâns în braţe se rotesc în jurul umbreluţei năzdrăvane.
Bagheta se opreşte. Ionela Truşcă, cea care o roteşte asupra copiilor, micilor ei învăţăcei, îi corectează blând. Ochişorii se fac mari. Nici un glas nu se aude. Mişcarea este reluată, cu mai multă atenţie.
Mâine vor dansa alături de balerinii consacraţi ai teatrului. Vor arăta că pot, aşa cum au făcut-o în spectacole precum „În paşi de dans“, „Şi florile dansează“, „Vine Crăciunul“.
Amintiri frumoase
Aşa şi-au început periplul în lumea dansului şi balerinii de azi Dragoş Teodorescu, Ionuţ Cimpoeru, Radu Alexandru, Andreea Iordache, Andreea Pretorian, Cristina Badea, Anghel Adina, sub aceeaşi baghetă magică a Ionelei Truşcă, cu aceleaşi sfaturi, pe care dascălul de azi le-a auzit la rândul său de la profesorii săi. „Prima mea profesoară de balet a fost doamnă Tişmănaru, apoi soţii Kelemen, prima maestră de balet Penescu Liciu. Nu poţi uita astfel de persoane dragi. La fel cum se întâmplă şi cu Migry Avram Iancu, care îmi spunea cu mult timp în urmă: «Dacă duci o tavă pe scenă şi prin felul cum calci pe scenă cu acea tavă ai scos aplauze înseamnă că eşti bun“. Asta le zic şi eu copiilor mei, neuitând să le amintesc că, dacă ai har de la Dumnezeu şi adaugi şi puţin suflet, totul v-a fi bine…“.
Cu aceste cuvinte a păşit şi profesoara balerină de astăzi, spre mirajul şi vraja baletului, care a prins-o în mrejele sale. „Dragostea pentru dans este ca o flacără ce nu se stinge niciodată“.
A transmis această dragoste mai departe şi o va face în continuare. Pentru fiecare prichindel care păşeşte în sală, un gram din mirajul dansului în vârful degetelor ajunge prin intermediul baghetei magice a Ionelei Truşcă în fiecare trupşor fragil, care mâine va încânta o sală cu paşii săi, cu dansul care transmite sentimente, spunând poveşti care te fac să râzi şi uneori să plângi de emoţie.
Inima profesoarei cu bagheta magică va vibra atunci, împlinirea va veni, iar certitudinea că „atunci când doreşti ceva, cu multă muncă şi sacrificii reuşeşti“ îi va aduce din nou zâmbetul pe chip, aşa cum se întâmplă de fiecare dată când foştii elevi sunt răsplătiţi cu aplauze şi ovaţii la scenă deschisă.
