Caisa poate fi degustată din belşug în toată perioada anului. Proaspătă vara sau uscată iarna, aceasta poate fi partenera permanentă a reţetelor dumneavoastră delicioase.
Caisa (Prunus Armeniaca), care face parte din familia rozaceelor, nu este originară din Armenia, aşa cum indică numele, ci din regiunile muntoase din nord-estul Chinei. Caisele erau cultivate în China în urmă cu cel puţin 4000 de ani. Ele au traversat Imperiul Persan şi au ajuns în Orientul Mijlociu. Persanii le numeau „Ouăle Soarelui“. De acolo şi-au făcut drum spre Grecia şi Italia. Peste ani, caisele s-au răspândit în toată Asia, Europa, Orientul Mijlociu şi, în cele din urmă, California. În prezent, 97 la sută din cultura de caise a Statelor Unite se concentrează în California, care este pe locul cinci în topul celor mai mari producători de caise, după Turcia, Italia, Spania şi Grecia.
Valori nutritive
Caisa este un fruct uşor, cu un aport caloric moderat (47 kcal la o sută de grame). Un fruct de mărime medie nu aduce decât 30 de calorii, oferind o senzaţie uşoară de prospeţime datorită acidităţii sale.
Caisele sunt, înainte de toate, cele mai bogate fructe în provitamina A, aşa cum dovedeşte culoarea lor portocalie (1.400 mg la suta de grame, dublu faţă de piersici şi de 30 de ori mai mult decât merele). Două caise sunt suficiente pentru a satisface jumătate din nevoia zilnică a corpului de caroten, acest antioxidant preţios care joacă un rol de protecţie împotriva cancerului. De asemenea, caisele furnizează o cantitate mare de vitamine B1, B2 şi C. Sărurile lor minerale, printre care fosforul şi magneziul, sunt esenţiale pentru memorie.
Caisele sunt, în plus, unele dintre cele mai bogate fructe în oligoelemente (600 mg la o sută de grame de fruct). Conţin o cantitate incredibilă de potasiu (315 mg la o sută de grame), fiind cele mai bune aliate ale sportivilor. Potasiul favorizează eliminarea toxinelor din organism. Aşadar, consumaţi caise fără ezitare după un efort fizic, proaspete sau chiar uscate.
O caisă coaptă este o excelentă sursă de fibre, de foarte bună calitate, majoritatea fiind pectine. Proprietăţile pectinelor reacţionează eficient asupra tranzitului intestinal lent. În plus, exercită o importantă acţiune alcalinizantă în organism, de aceea sunt foarte indicate în dieta celor care suferă de boli cardiovasculare şi renale. Aciditatea uşoară a caiselor le transformă în nişte fructe bine asimilate de organism, care se potrivesc perfect şi alimentaţiei bebeluşilor.
Sâmburi, seminţe, flori
De la caise putem folosi pentru sănătate atât fructul, cât şi sâmburii, seminţele şi florile. Chinezii întrebuinţau fructele pentru metode de tratament naturale, care să prelungească viaţa, iar florile în scopuri de înfrumuseţare.
Foarte hrănitori, sâmburii de caise sunt bogaţi în vitamina B17, cunoscută şi sub numele de „amigdalină“. Această vitamină este un ajutor foarte important în lupta împotriva principalului inamic al sănătăţii omului, cancerul, deoarece distruge celulele cancerigene şi ajută în acest mod la prevenirea acestei boli. Vitamina B17 este folosită ca principală metodă de terapie pentru bolnavii de cancer în clinici din întreaga lume, asociată cu alte metode de tratament nontoxice şi, în mod obligatoriu, o alimentaţie sănătoasă.
Sâmburii de caise sunt bogaţi în proteine şi acizi graşi principali – acid oleic şi linoleic – şi conţin în proporţie de 45 la sută ulei, considerat la fel de benefic pentru organism ca şi uleiul de migdale. Uleiul extras din sâmburii de caise este folosit cu succes în industria cosmetică, împreună cu florile de cais, în special la produsele pentru tenul uscat sau îmbătrânit, ridat, datorită capacităţii sale de a penetra suprafaţa epidermei fără a lăsa pielea grasă, dar, în schimb, hrănind-o şi revitalizând-o.
Uleiul de caise este folosit în mod tradiţional ca ulei de masaj şi pentru aromaterapie, deoarece calmează pielea şi simţurile prin mirosul său plăcut. Cunoscute şi sub numele de alune amare, seminţele de cais sunt folosite din timpuri străvechi de către bolnavii cu probleme respiratorii, precum astm, bronşită, emfizemă, respiraţie grea sau tuse.
În bucătărie
Caisele pot fi folosite în multe reţete, ca tarte, prăjituri, budinci, gemuri, compoturi, băuturi, chiar şi mâncăruri – se asociază bine cu carnea de pasăre sau porc. Făcute la grătar, caisele pot deveni o delicioasă garnitură la friptura de pui sau pot fi folosite în diferite salate.
Caisele uscate păstrează în mare parte calităţile nutritive ale celor proaspete. Se pot consuma ca atare, dar, dacă doriţi să le rehidrataţi, le puteţi ţine două ore în apă rece. Sau le puteţi fierbe în puţină apă, împreună cu vin alb sau suc de fructe, până se înmoaie (15 minute).
Caisele uscate se comercializează sub diverse forme: jumătăţile de un portocaliu aprins sunt cele mai comune. Această culoare intensă este rezultatul tratării cu bioxid de sulf. Există şi caise mici şi întregi care provin din Turcia şi care sunt cele mai gustoase.
Caisele conservate (în compoturi) pot constitui un adaos rapid şi sănătos la brânza de vaci, iaurturi, îngheţate, deserturi, salate.
