Teatrul-dans a fost o provocare, o pasiune care continuă să fie şi azi modul de exprimare al actorului Laurenţiu Nicu.
Povestea de viaţă a celui care astăzi e condus de dragostea pentru arta dansului şi a teatrului a început pe vremea „Vedetelor cu ghiozdan“. Un concurs pentru copii, în care cei mici trebuia să se supună unor probe de recitare, dans şi cântec. Acesta a fost începutul drumului pentru Laurenţiu Nicu. A reuşit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi tot atunci, la zece ani, s-a născut dorinţa de a fi actor, cu toate că la acea dată semnificaţia cuvântului nu era cunoscută. Existau doar senzaţiile plăcute de a te afla în lumina reflectoarelor, de a primi aplauzele, de a te putea mişca în voie, fără restricţie.
Ideea unui om cu dragoste de teatru, George Călugăru, de a-i reuni pe cei mai buni participanţi într-un club a fost altă etapă importantă în viaţa celui care astăzi încântă publicul cu evoluţiile sale. În acest context, au început să se pună cap la cap detaliile spectacolelor de umor, care aveau să ia drumul şi altor oraşe în care se desfăşurau concursuri de gen, cu membri ai juriului din rândul actorilor adevăraţi. În acele momente, în care mai-marii artei apreciau efortul tinerilor care se jucau de-a teatrul, tânărul Laurenţiu Nicu a ştiut că acesta e drumul pe care va merge. Şi pentru că dansul îl atrăgea ca un magnet, actorul de azi a combinat arta teatrală cu dansul. Era alt mod de exprimare pe care şi-ar fi dorit să-l exploateze.
Drumul spre scenele adevărate
„În liceu, povestea cu trupa de divertisment s-a topit, dar nu şi pasiunea pentru dans şi teatru“, aşa că paşii au mers cu încredere pe acelaşi drum. Admiterea la facultate, participarea la emisiunea concurs „Bravo, bravissimo“, timp în care „am avut de furat de la ansamblul de balet al emisiunii“, toate au fost „cărămizi“ care au pus bazele unui edificiu al teatrului-dans, avându-l ca ctitor pe Laurenţiu Nicu. Talentul şi dragostea care stăteau la baza oricărui proiect în care el era implicat, fie el şcolar, au atras atenţia celor care îl examinau sau îl cunoşteau. Aşa s-a întâmplat şi atunci când Gabriel Marciu, „profesorul cu care făceam improvizaţii, mi-a propus colaborarea cu Teatrul Liric. Complexitatea spectacolelor de aici mi-a plăcut. Mă atrăgea ideea. Să ai posibilitatea de a te exprima printr-o mişcare, printr-un gest, de a ajunge la inimile celor din sală cu o simplă mimică sau cu o mişcare delicată, a fost provocarea pe care am acceptat-o“, mărturiseşte Laurenţiu Nicu.
Şi, totuşi, un gând nu-i dădea pace. Dorea să le insufle şi altora pasiunea sa: „În anul IV, am cerut permisiunea profesorilor de a monta împreună cu studenţii din anul II un fragment pe care ei să-l prezinte la examen. Ne-am propus atunci să citim textul şi apoi să încercăm să găsim o modalitate să transmitem mesajul prin dans. Cuvintele trebuia înlocuite cu mişcarea. Aşa s-a născut «Shakespeare in love»“.
A fost un succes, aşa că şi la examenul de licenţă l-a prezentat, având la bază teatrul-dans. Ideea a plăcut, aşa că lui Laurenţiu Nicu i se propunea postul de preparator în cadrul facultăţii pe care tocmai o absolvise. A acceptat, căci nimic nu era mai frumos decât teatrul-dans. Între spectacolele de la Liricul craiovean, „Frumoasa din pădurea adormită“, „Faust“, „Carmina Burrana“, „Fascinaţia dansului“, „Soldăţelul de plumb“, „El amor“ sau colaborările cu Teatrul Naţional din „Omul din la Mancha“, Laurenţiu Nicu a ales nu numai profesia pedagogică, ci şi propria perfecţionare printr-un doctorat.
Un nou spectacol, o nouă piatră de temelie
Nimic nu este mai frumos decât teatrul în vârful degetelor, nimic nu este mai fascinant decât această lume şi asta se vede pe scenă. Este părerea unanimă a celor care astăzi pun umărul şi încearcă să aducă prin intermediul muzicii şi a dansului altă frumoasă poveste, printre ei, din rolul de asistent de coregrafie, şi Laurenţiu Nicu.
„Dance with me“ prinde viaţă cu fiecare repetiţie. „Să compunem o poveste din mişcare“, aceasta a fost dorinţa actorului căruia i s-au alăturat colegii din teatru, aşa că în toamnă, la început de stagiune, iubitorii artei se vor putea bucura de alt spectacol fascinant, care te conduce spre cu totul alte coordonate, la braţ cu Laurenţiu Nicu şi ai săi colegi îndrăgostiţi iremediabil de teatrul-dans.
Părerea unui critic
„Adevărate revelaţii au fost interpreţii rolurilor principale – tânăra balerină Eva Ştefănescu (o Prinţesă Zurly minunată, frumoasă, graţioasă, capricioasă şi sensibilă, cu un farmec irezistibil) şi actorul Laurenţiu Nicu, proaspăt absolvent al UNATC, extrem de talentat, cu o mobilitate uimitoare, dansând elegant, trecând cu o plasticitate remarcabilă de la întruparea «Soldăţelului de plumb» la Tony «cel real», schimbând planurile, atitudinile, mimica, mişcarea, de la o clipă la alta, spre încântarea celor mari şi mici. O «achiziţie» pentru care directorul Florin Zamfir merită toate laudele“.
(6 aprilie 2008) Anca Florea
