În plină epocă a iubirii cibernetice, parola este noul simbol al dragostei, care se împarte doar cu „alesul“.
Iubirea se naşte pe chat, cuplurile se întâlnesc pe Facebook, iar infidelitatea e din ce în ce mai virtuală. Gestul maxim de iubire, pe care Julieta modernă îl poate pretinde îndrăgostitului Romeo, se poate rezuma cam aşa: „Dacă mă iubeşti, spune-mi parola ta“, ca şi cum aceasta ar fi cheia de acces la inima celuilalt şi la lumea lui secretă. De altfel, ce poate fi mai intim decât propria adresă de e-mail sau arhiva SMS a telefonului celular? Într-un fel este vorba de versiunea electronică a jurnalului şi a scrisorilor intime care erau la modă în urmă cu câteva decenii, când iubirile şi secretele erau mărturisite cu pasiune pe hârtie. Împărtăşirea parolei de acces la acest univers intim a devenit în zilele noastre simbolul încrederii depline.
Acces la lumea intimă
În opinia psihologului italian Paola Vinciguerra, această nevoie imperioasă de a cunoaşte parolele de acces la lumea intimă a partenerului de viaţă este o formă de obsesie pentru control a unei societăţi care nu se simte în siguranţă. Altfel spus, această manie a parolelor „se datorează“, în mare parte, tehnologiei. „În timp ce înainte spaţiul în care cineva ne putea scăpa de sub control era mult mai redus, astăzi, lumea tehnologiei contribuie la crearea unei vieţi alternative, alcătuită din contacte şi experienţe care pot stimula obsesia pentru control, pentru că nu le cunoaştem şi, într-un fel, ne simţim excluşi“, a explicat Vinciguerra.
Altfel spus, atunci când ne aflăm în posesia parolei de e-mail a celuilalt simţim că dispunem de un sistem care ne permite să îi controlăm viaţa. „Gestul de a da parola nu este, în esenţă, negativ, însă poate deveni dacă facem asta dintr-un motiv greşit. Dacă facem asta pentru că nu avem secrete faţă de partener este ceva normal. Dacă însă o dezvăluim de teamă sau în schimbul parolei celuilalt, pentru ca mai apoi să îl putem controla, există probleme patologice“, crede psihologul.
Obsesia controlului
De obicei, persoanele obsedate de parolele celorlalţi corespund unui profil bine trasat. „În mod normal, este vorba de persoane meticuloase, foarte organizate, care explică în mod obsesiv, nu sunt deschise spre nou şi spre surprize“, a spus Vinciguerra.
În opinia specialistei italiene, persoanele afectate de acest sindrom au tendinţa să devină din ce în ce mai „rigide“, pentru că „obsedaţii de control nu se lasă duşi de val. Iar fiinţa umană are nevoie de aşa ceva ca să producă energie“. Pentru sociologul Sabino Acquaviva, „mania parolelor“ este o obsesie inutilă. „Nu e nimic nou. Dorinţa de a şti totul este rezultatul geloziei, o boală veche de când lumea. Înainte erau suficiente o analiză subtilă a unei priviri, controlul gesturilor, astăzi, în epoca tehnologiei, sunt la modă parolele“, susţine sociologul. Din păcate pentru unii, deţinerea acestor „cuvinte secrete“ se dovedeşte însă deseori inutilă. Pentru că, dacă cineva are ceva de ascuns, o face oricum; important este să nu dea de bănuit.
