Busuiocul este unul dintre condimentele cel mai des folosite la mâncărurile preparate în bucătăriile din întreaga lume.
Există o varietate de specii, începând de la busuiocul obişnuit, cultivat în grădini, până la cel dulce. Diferenţa între soiurile de busuioc este dată de arome, existând, de exemplu, aroma de lămâie, anason, scorţişoară sau chiar de lăptucă. Mai există şi varietăţi ale acestei plante aromatice care nu se folosesc la gătit, cum este, de exemplu, busuiocul camforat, care se utilizează exclusiv în scopuri medicinale. Busuiocul „sfânt“ nu este folosit nici în gastronomie, nici în medicină, ci doar în aromoterapie şi în scopuri ornamentale.
În gastronomie, busuiocul cu aromă de lămâie este folosit la producerea oţetului. Busuiocul cu aromă de anason, de lăptucă, busuiocul verde sau cel roşu, dar şi cel dulce sunt folosite în gastronomie. În bucatele thailandeze se foloseşte busuiocul dulce, în timp ce preparatele italieneşti conţin, în special, busuioc sălbatic.
Busuiocul, de-a lungul istoriei
De-a lungul istoriei, diferite soiuri de busuioc erau folosite pentru a extrage otrava din organismul oamenilor muşcaţi de animale veninoase ori înţepaţi de insecte. Se credea că numele acestei plante era derivat din cel al legendarei creaturi vasilisc, o fiinţă imaginară, asemănătoare cu un şarpe, despre care se presupune că ar ucide cu privirea (din grecescul „basiliskos“ mic rege). Altă teorie susţine că numele plantei vine de la termenul grecesc „basileus“, care înseamnă „rege“. În India, busuiocul era venerat ca fiind planta sacră a zeilor, iar busuiocul sfânt a fost mult timp pus pe pieptul celor care mureau, pentru a-i proteja până ajungeau în Rai.
În prezent, busuiocul este recomandat pentru diverse afecţiuni digestive, întrucât face parte din familia plantelor mentolate. Se spune că ceaiul de busuioc băut imediat după masă este cel mai bun digestiv, motiv pentru care specialiştii în plante medicinale recomandă busuiocul ca remediu pentru crampe stomacale şi alte afecţiuni de acest gen.
Conservarea
În timpul verii, busuiocul proaspăt este cea mai bună alegere pentru conferirea unei arome deosebite mâncărurilor. Odată cu venirea toamnei, frunzele trebuie pregătite pentru a fi păstrate şi folosite iarna. Cea mai la îndemână metodă este uscarea. Frunzele sau ramurile de busuioc trebuie culese într-o dimineaţă însorită, căci acesta este momentul în care aroma plantei este puternică şi conţinutul de uleiuri este cel mai ridicat. Spălaţi busuiocul dacă este nevoie şi lăsaţi frunzele să se usuce. Legaţi ramurile în mănunchiuri şi atârnaţi-le într-un loc uscat, ferit de lumină. Frunzele se usucă la fel de bine şi dacă sunt ţinute pe un prosop curat, întins pe o tavă. În general, busuiocul se usucă în aproximativ trei săptămâni.
Aceia dintre dumneavoastră care sunt mai nerăbdători din fire pot apela însă la un truc, făcut posibil de tehnologia modernă. Busuiocul poate fi uscat şi în cuptorul cu microunde, avantajul fiind că planta este uscată şi depozitată într-o zi. În acest caz, tehnica este alta. Veţi avea nevoie de un şerveţel de hârtie sau o farfurie de carton şi un bol de plastic sau sticlă, umplut cu apă. Culegeţi frunzele de pe ramuri şi puneţi-le pe şerveţel sau pe farfurie. Puneţi busuiocul şi bolul cu apă în cuptorul cu microunde, dar nu unul peste celălalt.
Setaţi cronometrul cuptorului la trei minute, iar dacă după această perioadă de timp frunzele par uscate, puteţi să le scoateţi. Dacă nu, mai lăsaţi-le în cuptor încă două minute, până ce sunt uscate complet. După ce aţi terminat procesul de uscare, depozitaţi busuiocul în borcane de sticlă transparente, dar într-un loc ferit de lumină.
Congelarea
Cea mai simplă şi rapidă metodă de a păstra busuiocul este prin congelare. Spălaţi şi uscaţi frunzele pe care le-aţi cules. Puneţi bucheţele de frunze într-o pungă specială pentru congelator, pe care aveţi grijă să o sigilaţi foarte bine. Puneţi punga în congelator şi gata.
Când aveţi nevoie să folosiţi busuioc, pur şi simplu scoateţi punga din congelator şi tăiaţi cantitatea de frunze de care consideraţi că aveţi nevoie. Nu uitaţi să resigilaţi punga.
Trebuie să ştiţi că nu este nevoie să aşteptaţi ca busuiocul să se dezgheţe înainte de a-l folosi, ci îl puteţi folosi în mâncăruri chiar şi dacă este încă îngheţat.
