Un studiu american aruncă o umbră de îndoială cu privire la fericirea provocată de venirea pe lume a unui copil. Pentru că un astfel de eveniment, oricât de dorit ar fi, „scutură“ din temelii cuplul.
„Minunat! Nu numai că suntem părinţi, dar ne-am câştigat şi dreptul de a ne ocupa de scutece“. Cu această frază începe un text care a făcut înconjurul universităţilor americane, pentru a deveni apoi temă de aprigi discuţii în principalele reviste de dincolo de Ocean. Studiul, care îi aparţine lui Robin Simon, profesor de sociologie la Universitatea din Florida, pune în discuţie bucuria de a deveni părinte, ridicând un semn de întrebare în legătură cu unul dintre motivele clasice ale retoricii familiste. În opinia lui Simon, cuplurile fără copii sunt mai fericite decât perechile devenite părinţi.
Sociologul american a analizat datele celor mai recente studii realizate în Statele Unite, mai ales cel efectuat de Oficiul Naţional de Statistici pe un eşantion reprezentativ de 13.000 de familii. În urma analizării rezultatelor, concluzia a fost clară: cuplurile cu copii sunt mai stresate, mai preocupate, mai obosite şi, mai ales, mai nefericite decât cele fără copii. Iar acest lucru este valabil pentru toate grupele de vârstă.
Stresul, primul moştenitor
Bunul-simţ ne face să credem că venirea pe lume a primului copil e un motiv de mare bucurie, însă şi de foarte mult stres psihologic şi fizic pentru părinţii nepregătiţi să înfrunte ritmul infernal „păpică – nopţi albe – scutece – primii dinţi“. Însă, ne-am aştepta ca această stare să nu se regăsească la părinţii cu copii ajunşi la vârsta maturităţii. Teoretic, aceştia ar trebui să fie la fel de fericiţi ca un cuplu de aceeaşi vârstă, dar care nu are copil. Lucrurile nu stau deloc aşa. „Aceasta a fost prima mare surpriză. Nu contează grupa de vârstă sau faptul că odraslele nu mai sunt adolescenţi rebeli, ci adulţi realizaţi. Oricum ar fi, părinţii prezintă un nivel de nefericire mai mare decât al cuplurilor fără moştenitori“, a explicat Simon. Iar lucrurile nu se opresc aici. „Cea mai mare surpriză pe care am avut-o în urma analizării datelor este că ambii părinţi traversează perioade de depresie mult mai des decât cuplurile fără copii. Această situaţie este extem de interesantă, pentru că ar contrazice unul dintre postulatele noastre radicale şi intangibile, şi anume faptul că un copil chiar aduce fericire. Însă, dacă este să ne luăm după cercetările noastre, putem spune că toţi copiii contribuie la starea de nefericire a unui cuplu“, a adăugat specialista.
Studiu cu surprize
Oricât ar părea de scandalos la prima vedere, acest punct de vedere este împărtăşit şi de alţi specialişti. „Venirea pe lume a unui copil transformă radical relaţia de cuplu, provocând o criză profundă. În cuplul modern s-a stabilit o anumită echitate a rolurilor, pe care naşterea unui copil o dă peste cap. Rolurile devin sexuate, amanţii se transformă din bărbat şi femeie în mamă şi tată“, crede, la rândul său, psihanalistul Serge Hefez.
Lucrurile se înrăutăţesc şi mai mult odată cu venirea pe lume a celui de-al doilea copil. „La primul copil se mai poate trăi cu iluzia de a fi pur şi simplu un «cuplu cu copil», care poate fi luat la petreceri, la cine, în concedii cu prietenii. Odată cu venirea pe lume a celui de-al doilea copil, se instalează definitiv nucleul familial, cu roluri rigide şi bine definite. Astfel, în societatea noastră profund individualistă şi narcisistă, familia devine o închisoare“, a adăugat psihanalistul. Cu alte cuvinte, dacă în trecut familia era considerată singura posibilitate a individului de a se realiza, astăzi, indivizii au o dorinţă puternică de a se a realiza personal, astfel că instituţia familiei poate deveni extrem de limitativă. „Nu vreau să descurajez nici un viitor părinte. Am doi copii de 27 şi 18 ani, pe care îi iubesc din tot sufletul, însă ştiu ce înseamnă să îi creşti. Nimeni nu ne-a pregătit pentru acest efort imens. Nimeni nu ne ajută“, a mai spus Simon.
