Este când Buxifan din piesa cu acelaşi nume prezentată de Teatrul „Colibri“, când Picard din „Cele două orfeline“, pe scena Naţionalului craiovean.
Ştefan Cepoi, actor al Naţionalului craiovean, şi-a început drumul în lumea teatrului în urmă cu zece ani. „A fost o întâmplare că m-am apucat de teatru. Eram în clasa a XII-a. Colegul din spatele meu a cerut revista Forum, cu examenele de admitere la facultăţi. A fost o clipă inspirată, în care, în loc să dau revista mai departe, am oprit-o. Eram pregătit numai la română. Le-am luat prin eliminare. Română-geografie, nu se punea problema, română-istorie, nici atât. Mi-au picat ochii asupra unor examene la română şi probe practice, era Facultatea de Teatru. Mi-am zis: «Mă fac actor»“, a povestit zâmbind Şefan Cepoi.
În lumea artei
Planul fusese făcut, bagajele pentru drumul artei erau pregătite, aşa că a pornit. Prima oprire, Universitatea „Hyperion“, Facultatea de Arte, clasa profesorului doctor Eusebiu Ştefănescu şi a Rodicăi Mandache, „doi profesori care ne-au implicat din primii ani în proiecte de televiziune, de teatru, de teatru TV. Au fost experienţe care ne-au format altfel decât o făcea şcoala, era contactul direct cu publicul, era temperatura reală a viitoarei meserii“. Lucrurile curgeau pe drumul lor firesc. „La terminarea facultăţii a fost un festival internaţional pentru tinerii actori la Teatrul «Nottara». Am plecat de acolo cu premiul pentru interpretare masculină şi premiul special al publicului“, a completat actorul.
În acelaşi cadru aveau să se pună şi bazele altei colaborări. „Am intrat într-un proiect care se desfăşura în Chişinău şi pe care îl conducea Andrea Battistini. Am fost invitat să particip la un workshop, în vederea alcătuirii distribuţiei de la «Visul unei nopţi de vară» de W. Shakespeare, spectacol care urma să fie realizat şi jucat în Italia, la Teatro di Castalia. Din 34 de tineri actori am fost selecţionaţi pentru Italia eu, Antoaneta Pavel şi Natalia Lungu, actriţă din Chişinău. A urmat un an de viaţă în Italia şi de lucru la diferite proiecte. Am fost profesor de teatru în sistemele de stat şi cel particular. Mi s-a încredinţat regia unui spectacol, «Shake-Spear», am făcut asistenţa de regie la proiectul «Cassandra», în regia lui Andreea Battistini, la Teatro Stabile di Genova. Un masterat ideal care a urmat facultăţii“, a spus actorul.
Munca alături de greii scenei craiovene
Totuşi, nu acesta era visul său. Îşi dorea să joace. „Întors în ţară pentru 24 de zile, să-mi refac dosarul, am fost convins de Rodica Mandache să rămân în România şi să joc, să fac meseria care-mi lipsea. S-a aplicat foarte bine ceva ce auzisem deseori la Eusebiu Ştefănescu: «Actorul este prizonier în limba sa». Aveam de ales între a trăi în Italia sau a juca în România. Am ales Teatru „Tony Bulandra“ din Târgovişte, unde, timp de trei ani, în proiecte conduse de Mihai Mănuţiu, Victor Ioan Frunză, Laurian Oniga, Michael Devine şi alţii m-am bucurat de partituri importante în formarea unui actor: Treplev din «Pescăruşul» , A.P. Cehov, Don Juan din «Don Juan» de Moliere, Dionissos în «Bacantele lui Euripide», Diavolul în «Ispitirea Sfântului Anton» etc. După trei stagiuni simţeam din ce în ce mai acut lipsa actorilor «bătrâni», cu experienţă de scenă, cei care cunoşteau meseria, simţeam nevoia să devin calfă. Căsătoria mea din anul 2005, în Craiova, a constituit şi pretextul plecării din Teatrul «Tony Bulandra». Prima oprire în drum spre Naţionalul craiovean a constituit-o Teatrul pentru Copii şi Tineret «Colibri» – un gen de spectacol în care îmi doream să exist încă din Italia“, continuă povestea de viaţă a actorului.
Don Juan îşi schimba ţinuta cavalerească luând rochia babei din „Răţuşca cea urâtă şi două trestii“. Drumul său trebuia să ducă la Teatrul „Marin Sorescu“. „După o încercare nereuşită în 2005, la al doilea concurs din octombrie 2007 am fost admis ca actor în trupa Naţionalului craiovean. Primul rol – Picard din musicalul «Cele două orfeline», piesă pusă în scenă de George Ivaşcu“.
Visul actorului începe să prindă contur. Picard va fi înlocuit cu alt rol, iar alţi veterani ai scenei îi vor împărtăşi din experienţa teatrului de ieri şi de azi. Va fi o desfătare pentru sufletul tânărului actor. „Nu ştiu ce îmi va rezerva viitorul, dar cu siguranţă am pus două pietre importante în ceea ce urmează să fie viaţa mea la Craiova: soţia şi familia mea şi apropierea de unii dintre cei mai importanţi meşteri ai scenei româneşti“, a conchis actorul.
