De-a lungul vremii, destinul familiei legendarului actor Marlon Brando a fost marcat de numeroase tragedii, ultima dintre acestea fiind decesul lui Christian Brando, răpus de pneumonie la doar 49 de ani.
Viaţa descendenţilor celui mai mare actor american, iubit şi hulit deopotrivă, legendarul Marlon Brando, este parcă sub semnul unui blestem. Dintre cei 11 fii ai săi, fie naturali, fie adoptivi, nici unul nu poate spune că a avut o viaţă liniştită sau, cel puţin, normală. Cel mai tragic destin pare să îl fi avut însă Christian, care s-a stins din viaţă sâmbăta trecută, într-un spital din Los Angeles.
Născut pe 11 mai 1958, din căsătoria lui Marlon cu actriţa Anna Kashfi, la doar câteva luni, Christian s-a pomenit în mijlocul unei lupte juridice între părinţii săi. În primă instanţă, juraţii i-au dat câştig de cauză mamei, care a obţinut custodia. Cinci ani mai târziu, Marlon şi-a denunţat fosta soţie pentru uz de stupefiante şi alcool şi şi-a recâştigat fiul, pe care l-a lăsat însă în seama doicilor şi guvernantelor. În 1971, în timp ce Brando se afla în Europa pentru a filma „Ultimul tango la Paris“, mama l-a răpit pe băieţel şi l-a dus în Baja, California, unde a fost regăsit câteva luni mai târziu, într-un cort, bolnav de bronşită.
Un destin tragic
Cu un aşa „debut“ în viaţă, destinul lui Christian nu putea să fie altfel decât dramatic. Băiatul nu a reuşit să îşi termine studiile, a încercat să calce pe urmele tatălui său şi să facă film, însă a eşuat, s-a angajat ca tăietor de lemne şi a ajuns până în Alaska. Alcoolul şi stupefiantele îi devin prieteni fideli, dar îi provoacă afecţiuni cerebrale. „Dacă nu aş fi avut un astfel de tată, viaţa mea ar fi fost altfel“, mărturisea Christian.
În anii petrecuţi la închisoare, la care a fost condamnat pentru asasinarea logodnicului surorii sale vitrege, Cheyenne, pe 16 mai 1990, în vila tatălui său din Mulholland Drive, Christian şi-a deschis sufletul în faţa colegului său de celulă. El a mărturisit că îşi urăşte tatăl, un om care „joacă mereu“ şi este incapabil să iubească. Christian şi-a blestemat şi sora vitregă. Într-un interviu acordat revistei Times, Christian a povestit că ulterior şi-a dat seama că sănătatea mentală a surorii sale, Cheyenne, era destul de şubredă şi că asta l-a făcut să se întrebe dacă aceasta a fost cu adevărat bătută vreodată de iubitul ei: „Mă simt ca un nătâng pentru că am crezut-o. Ea m-a aruncat în acest coşmar, nu e adevărat că logodnicul ei Dag o bătea“.
În anii petrecuţi în închisoare, Christian a reuşit să îşi termine studiile, a făcut lucrări manuale, iar după eliberare a plecat în Connecticut, unde şi-a făcut un rost vânzând obiecte din fier forjat. Însă tragedia era mult prea mare pentru a putea fi uitată.
Cheyenne s-a spânzurat
În 1996, când Christian a fost eliberat din închisoare pentru bună comportare, Cheyenne decedase deja de un an. Ea se spânzurase cu firul de la telefon în casa mamei sale, Tarita, din Tahiti. Christian nu a putut niciodată să uite ce îi spusese sora sa vitregă. Cel care îl convinsese să îl împuşte pe Dag fusese însuşi Marlon, pentru că era gelos. Din câte se pare, Marlon simţise întotdeauna o atracţie faţă de fiica sa, pe care o mângâia şi o atingea permanent. Este posibil chiar să fi existat un incest, pentru că la naşterea lui Tuki, copilul pe care Cheyenne îl aştepta în momentul morţii lui Dag, toţi s-au gândit că este fiul lui Marlon, mai ales că acesta era blond şi avea ochii albaştrii.
Mărturie în stil shakespearian
Obez, obosit, însă oricum stăpân absolut al scenei, Brando senior a depus mărturie în procesul împotriva fiului său: a plâns, recunoscând că nu a fost un bun părinte, că a greşit… Juraţii au fost emoţionaţi până la lacrimi. În scena cu Marlon Bran, Richard Schickel a regăsit o imagine shakespeariană: o variantă a regelui Lear. Pentru a-şi apăra fiul cu orice preţ, tatăl nu s-a dat în lături de la nimic. Din acest motiv, a expediat-o pe Cheyenne în Tahiti, unde a internat-o într-o clinică de psihiatrie pentru a o împiedica să depună mărturie în proces. Într-un fel sau altul, astfel Brando i-a semnat fiicei sale condamnarea la moarte. La o privire mai atentă, chiar şi dramele lui Shakespeare par comedii în comparaţie cu suita de morţi şi orori care a marcat destinul acestei familii. Membrii clanului Brando par a fi mai degrabă personajele unei tragedii greceşti, care au destinul deja decis şi nu se pot împotrivi orice ar face. Singura care a rezistat acestui dans al morţii este Tarita, frumoasa din Tahiti pe care Marlon a cunoscut-o în ’62, în timpul filmărilor la „Revolta de pe Bounty“. Ea a fost ca o mamă adevărată pentru Cheyenne şi a mai avut cu Brando alţi trei copii. Într-o carte de memorii publicată recet, Tarita ia asupra ei toate dramele şi decesele care au marcat familia Brando şi plânge doar cum o mamă ştie să o facă şi nu teatral, cum a procedat marele actor care i-a fost soţ.
Din nou în libertate
După un timp a revenit în Los Angeles, în casa tatălui său, unde erau din nou fraţi noi: doi băieţi şi o fată, pe care Marlon i-a avut cu guvernanta Maria Cristina Ruiz. La Hollywood, Christian a cunoscut-o pe actriţa aspirantă Bonnie Lee Bakley. Când aceasta a fost ucisă în Los Angeles, în mai 2001, soţul ei, Robert Blake, l-a acuzat pe Brando că este vinovat de moartea actriţei şi că este tatăl copilului ei, născut în iunie 2000 şi care se numea Christian Shannon Brando. În urma testului de paternitate, s-a stabilit că fetiţa nu era fiica lui Brando şi că Blake era, de fapt, tatăl biologic. Brando nu a fost niciodată acuzat de crimă în acest caz, mai ales că se afla departe de Los Angeles în momentul asasinatului.
Christian a revenit în atenţia presei în ianuarie 2005, când noua sa soţie, Deborah Presley, l-a acuzat de violenţă. Şi acum Brando Jr. a pledat vinovat şi a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu suspendare.
