Bouvardia este originară din regiunile tropicale şi subtropicale ale Mexicului şi Americii de Sud şi face parte din familia Rubiaceae. Cuprinde aproximativ 50 de specii de arbuşti mereu verzi, care sunt adaptaţi pentru cultivarea în sere sau apartament. Bouvardia a fost numită după francezul Charles Bouvard, doctorul regelui Ludovic al XIII-lea şi director al Grădinii Regale din timpul domniei acestuia. Planta are frunzele lucioase, de culoare verde strălucitor, situate de-a lungul ramurilor lemnoase. Florile sunt tubulare şi cresc la capătul unei tulpini lungi. Fiecare tulpină are un mic buchet de flori colorate, care au forma unor stele. Acestea au un parfum delicat, pot avea culoarea albă, roz sau roşie, în funcţie de specie, şi durează în medie una-două săptămâni.
Specii şi varietăţi
Există mai multe varietăţi de Bouvardia, printre care şi hibrizi.
Bouvardia humboldtii este considerată de mulţi o varietate de Bouvardia longiflora. Are flori albe şi parfumate. Nu depăşeşte înălţimea de 70-80 de centimetri, chiar dacă este cultivată în vase de dimensiuni mari. Altă specie este Bouvardia jasminiflora, care înfloreşte iarna. Are frunze mici şi flori parfumate de culoare alb-crem. Bouvardia longiflora este considerată de mulţi ca fiind singura specie cultivată. Florile apar începând cu luna octombrie şi până în decembrie. Acestea au culoare albă. Există însă şi varietăţi cu flori roşii (Mary) sau vişinii (President Cleveland). Bouvardia ternifolia este o specie rară, cu flori lungi de aproximativ trei centimetri. O varietate cu flori albe, dar mai mici, reunite însă în bucheţele mai mari, este „White Joy“, iar o alta cu flori roz este „Giant Pink“. Bouvardia domestica este însă hibridul cel mai des cultivat. Are frunzele opuse şi ovale şi poate ajunge până la înălţimea de 60 de centimetri. Florile, care apar începând din luna iunie şi până în noiembrie, sunt reunite în grupuri cu forma unei umbreluţe şi pot avea culoarea albă, roşie sau roz.
Îngrijire
Bouvardia este o plantă care are nevoie de lumină, însă trebuie ferită de razele directe ale soarelui. Temperatura în perioada de iarnă nu trebuie să fie mai mică de 7 grade Celsius. Vara, în schimb, temperatura ideală este cea cuprinsă între 16 şi 24 de grade Celsius. Planta trebuie să fie udată din abundenţă atât în perioada de dezvoltare vegetativă, cât şi în cea de înflorire. Iarna, frecvenţa udărilor poate fi redusă, având grijă ca solul să fie în permanenţă umed. Pentru plantare se poate folosi un amestec de pământ de grădină cu turbă. Începând cu luna mai şi până la sfârşitul lui octombrie poate fi aplicat îngrăşământ o dată la două săptămâni. Vara, planta poate fi mutată pe balcon sau în grădină, la adăpost de razele soarelui.
Rupeţi vârfurile lăstarilor dacă doriţi ca Bouvardia să capete aspect de tufă.
Tăiată, planta rezistă 7-14 zile. Este bine ca în apa în care aţi pus crenguţele de Bouvardia să adăugaţi fertilizator pentru flori, care previne contaminarea cu bacterii a tăieturilor de la tulpină. De asemenea, puteţi adăuga zahăr în apă, lucru care grăbeşte deschiderea bobocilor şi face culorile mai intense. În cazul în care nu adăugaţi fertilizator în apa din vază, tăiaţi frecvent tulpinile. Tăietura trebuie făcută oblic, cu ajutorul unui cuţit foarte bine ascuţit.
Înmulţire, paraziţi şi boli
Planta se înmulţeşte cel mai bine prin butaşi prelevaţi în martie şi aşezaţi într-un loc cald. Aceştia trebuie să aibă o lungime de aproximativ cinci-opt centimetri şi trebuie acoperiţi cu o jumătate de sticlă de plastic, găurită. Când tulpina a prins rădăcini (după două-trei săptămâni), ea trebuie plantată într-un ghiveci cu diametrul de opt-zece centimetri. Vasul trebuie schimbat pe măsură ce planta se dezvoltă. Bouvardia se poate înmulţi şi prin divizarea rădăcinilor. Lipsa apei duce la ofilirea şi la căderea frunzelor. Excesul de apă produce putrezirea rădăcinilor. Frunzele şi florile pot fi atacate de afizi care fac ca planta să devină lipicioasă. Aceştia se elimină prin aplicarea unui tratament cu insecticid.
