In urma cu ceva timp am aflat ca in Craiova exista, pe lânga restaurante cu specific românesc, ardelenesc, italian, si unul cu specific oltenesc. Trebuie sa recunosc ca m-am chinuit putin sa gasesc localul cu pricina, dat fiind ca restaurantul Casa Ciuna nu beneficiaza de o pozitie centrala.
Pe bâjbâite, undeva in cartierul de case care se lasa in partea stânga a strazii Brestei, la o rascruce de drumuri, se afla Casa Ciuna, restaurant cu specific oltenesc. Aceasta este, de fapt, o casa batrâneasca, transformata in local pentru cei care nu mai au bunici la tara si care tânjesc dupa intimitatea odailor de odinioara. Ideea unui astfel de restaurant mi s-a parut si mi se pare in continuare geniala, cu toate ca localul in speta, Casa Ciuna, are mari lipsuri in ceea ce priveste respectarea blazonului oltenesc.
Dar sa lasam criticile pentru mai târziu si sa incepem cu atuurile. Dupa cum va spuneam, casa care adaposteste localul respecta fidel regulile de decorare a odailor din casele taranesti: stergare oltenesti, fotografii vechi, alb-negru, macaturi puse unul peste altul pe lada de zestre, un portret de femeie cusut pe etamina si inramat ca un tablou pretios, care miniaturale trase de boi, un pres tesut la razboi intins pe jos, printre mese…
Meniul restaurantului mi-a smuls câteva zâmbete si nu dintre cele rautacioase: catalogarea preparatelor nu s-a facut dupa regulile vreunui restaurant cu pretentii europene, ci special pentru a pune in valoare simtul umorului specific olteanului. Ca sa dau doar un exemplu, in loc de garnituri, la Casa Ciuna, la mare pret sunt „legumele“ (de fapt, cartofi taranesti sau cartofi cu unt…).
Si pentru ca normele europene referitoare la fumat sunt stricte, iar localul nu isi permite luxul de a fi separat in doua categorii – pentru fumatori si pentru nefumatori, la Casa Ciuna, „se fumeaza de mâine“ incolo… Cu toate acestea, in holul de la intrare, fumatorii pot „savura“ o tigara stând pe scaune joase, cu trei picioare.
Gata cu laudele. Am ajuns si la lucrurile mai serioase, caci blazonul oltenesc nu e ceva cu care se poate juca oricine. Ne hotarâm sa mai si mâncam si alegem pentru o cina „festiva“ de 8 Martie astfel: specialitatea casei (mamaliguta cu carne la galeata, cârnati de casa, sunculita impanata, ou si brânza – pare mult pentru o singura persoana, nu?), un rulou de porc si cartofi taranesti si o portie de muschiulet impanat. Facem comanda singurei ospatarite care era intr-un continuu du-te -vino pentru a-si multumi toti clientii si asteptam. Trece timpul, conversatia curge, dar incepem cu totii sa aruncam priviri din ce in ce mai disperate ospataritei care se tot plimba prin sala, numai la noi nu se oprea. Si asteptam. Când a trecut o ora de când am facut comanda, ospatarita se opreste si in dreptul nostru pentru a aseza tacâmurile. Ne bucuram, gândindu-ne ca in scurt timp vom si mânca… Si asteptam. Hamesiti de foame, cu stomacul „ravasit“ de efectul tuicii servite din toi, ne aruncam priviri disperate in timp ce in local sosesc si alti clienti, iar ospatarita e ocupata sa le ia comenzile de bauturi. Când au mai curs trei sferturi de ora, a venit si mâncarea: putina si… rece. Ceea ce trebuia sa fie „specialitatea casei“ era, de fapt, o lingura de mamaliga rece asezata in mijlocul farfuriei, cu o „târa“ brânza si niste urme de ou (sau poate era un ou intreg, dar de bibilica), o bucata de carne, una de cârnat si patru feliute prajite de sunca impanata… In ceea ce priveste ruloul si muschiuletul impanat, nimic de comentat, in afara de „micimea“ garniturii de cartofi taranesti.
Nota de plata („piperata“) a fost ultima surpriza neplacuta pe care am „indurat-o“ la Casa Ciuna, pentru ca „vizita“ la toaleta s-a dovedit inspirata, mai ales ca ma asteptam la ceva la fel de nepretentios precum interiorul restaurantului, in schimb am gasit: canalizare, dotari europene si… colac de WC roz.
Casa Ciuna
Calitatea preparatelor – nu am murit mâncând-o
Comportamentul personalului – depasit de situatie
Atmosfera – olteneasca
Preturi – exagerate
Curatenie – curata
Nota: pentru a asigura obiectivitatea, redactorul Gazetei de Sud testeaza incognito localurile vizitate.
