Gasesti o lume fantastica in Mehedinti: chei sapate in calcar, platouri intinse, cu pasuni si pâlcuri de stejari, dar si paduri compacte de castani si liliac, toate adevarate monumente ale naturii. Si, mai presus de toate, Podul lui Dumnezeu, unic in Europa!
Drumul nostru porneste din Târgu Jiu si, dupa ce lasa succesiv in urma ramificatii spre alte destinatii importante (Hobita lui Brâncusi, Cheile Sohodolului, Manastirea Tismana si platoul de la Pades), ajunge la Baia de Arama. De aici mai avem de strabatut 5 km pâna in localitatea Ponoarele. Dupa cum sugereaza si numele, turistul se trezeste aici in mijlocul unei zone carstice care imbraca o varietate de forme. Pestera de la Pod este legata printr-un „sifon“ de Pestera Zaton si lacul carstic cu acelasi nume care, având legatura cu sistemul hidrografic al pesterii, este când plin ochi – pe o intindere vasta – când pustiu si crapat. In urma prabusirii unui tavan de pestera a ramas un urias arc de piatra numit Podul Natural de la Ponoarele sau Podul lui Dumnezeu. Legenda aflata de la localnici spune ca podul a luat acest nume pentru ca, in decursul anilor, câteva masini ramase fara frâne au cazut in gol de pe el, insa nimeni nu si-a pierdut viata.
Fara sa tina cont de anotimp, frumusetea Podului lui Dumnezeu poate fi oricând admirata. Arcada de calcar, cu o lungime de 60 de metri, o deschidere de 27 de metri si o latime de 9,7 metri este cel de-al doilea pod natural ca marime din Europa si singurul functionabil, pe deasupra sa trecând Soseaua Turnu Severin – Baia de Arama – Baile Herculane. Podul s-a format prin prabusirea unui perete al Pesterii Bulba care, la rândul sau, prin cei 5.000 de metri de galerii si prin arhitectura interioara deosebita se constituie intr-o atractie turistica. Deasupra pesterii si a podului se afla un deal plin cu plante si formatiuni carstice intre care lapiezurile – incretituri calcaroase – ce alcatuiesc Câmpul Afroditei si Câmpul Cleopatrei, de asemenea unice in Europa, la altitudini de pâna la 600 de metri.
Inca de acum, când pomii au inceput sa dea in floare, si pâna la sfârsitul lunii aprilie, peisajul este minunat. Dincolo de padurile de-un verde crud, spre nord, se vad spinarile inzapezite ale Masivului Godeanu. La 3 km de Ponoarele se afla celebra padure de liliac, locul in care localnicii se aduna pe la inceputul lui mai pentru a sarbatori inflorirea arbustului, printr-o petrecere cu acelasi nume.
Calatoria sfârseste in Rai: Herculane
Revenind la Baia de Arama, drumul continua spre Valea Cernei. Soseaua urca din greu, facând zeci de serpentine printre poieni razlete si copaci tunsi pe care stau cocotate clai de fân. Sus, in Pas, care desparte Oltenia de Banat, un izvor si un loc de popas sunt numai bune pentru o clipa de odihna. Dupa care, calatoria continua prin frumosul Mehedinti.
Pornind chiar din Pas, o poteca marcata cu banda rosie duce spre stânga (vest), iar dupa o ora de urcus moderat prin padurea de fag, ajungi pe platoul Muntilor Mehedinti. Dupa inca o ora de mers ajungi la capatul de est al Poienilor de Sus. Aici, la 1.200 m altitudine, se regaseste (dar la o scara mult mai mare) peisajul de la Ponoarele. Poienile de Sus sunt depresiuni enorme, acoperite primavara cu iarba si covoare de flori multicolore, inconjurate de paduri compacte de fag. Toate formele carstice cunoscute se regasesc strabatând aceste poieni. Se succed in ordine: Poienile Beletina, Poiana Mare, Crovul Mare, Poienile Porcului, Crovul Medved si Plostinioarele – nume ciudate, date de locuitorii din Closani si Izverna, cei care le folosesc de sute de ani pentru pasunat. Marginea de nord a poienilor o formeaza abruptul spre Valea Cernei. Sunt locuri unde stai ca pe un crenel de cetate si poti privi râul care serpuieste la 900 m mai jos. Peste vale, pe pantele Muntilor Cernei, se vad rasfirate catune. Pini de Cerna, agatati pe toate stâncile, strajuiesc peisajul grandios.
Intors la Pas – unde ai lasat masina – cobori ultimii 7 km de sosea pâna in Valea Cernei. De aici mai sunt 34 km pâna la Baile Herculane, principalul punct de atractie al vaii.
Posibilitati de cazare la Ponoarele
Pensiunea Popescu Eleodor (o frumoasa casa de vacanta cu etaj), Pensiunea Borloveanu Dumitru (cu un antreu plin cu plante naturale), Pensiunea Doman Delia (care, in plus, are pe timp de vara o casuta lânga Padurea de Liliac). Cei care au cort pot innopta chiar pe spinarea de piatra care desparte Podul lui Dumnezeu de Lacul Zaton.
