„Revolutia ca esec. Elite si societate“
de Stelian Tanase
Editura HUMANITAS, 2006
„Toate revolutiile esueaza, dar nu toate esueaza la fel“. Cu acest moto din George Orwell se deschide articolul care da titlul unei carti aparute initial in 1996 si pe care Humanitas o reediteaza in seria de autor Stelian Tanase. Pentru cei care se considera informati, Stelian Tanase nu mai are nevoie de nici o prezentare. Politolog, realizator de emisiuni TV, scenarist, regizor, profesor universitar, fost redactor-sef al revistei 22, fondator al revistei Sfera politicii, el este totodata si un prozator care a parasit uneltele romancierului in favoarea analizei politice in direct.
Ca romancier a publicat câteva romane, „Corpuri de iluminat“ si „Playback“ fiind cele mai cunoscute.
Articolul respectiv ii prilejuieste lui Stelian Tanase, inca din debutul sau, aceasta constatare-ghilotina: România este singura tara central-europeana in care schimbarea detinatorilor puterii in anul revolutionar 1989 a produs victime. Sunt de acord cu toate cuvintele acestei fraze, minus cele care explica situarea României in Europa. Nu cred ca am fost vreodata o tara central-europeana, desi s-au facut incercari serioase, in special de scriitorii din jurul colectiei „A treia Europa“, sa fim bransati la spiritul care intrunea caracteristicile respectivei civilizatii.
In mai toate analizele cuprinse in carte (de la „Schita pentru un tablou al societatii românesti“ si pâna la „Patru scenarii despre România“, Stelian Tanase gaseste, de fiecare data, mai multe deosebiri decât asemanari cu fostele state comuniste care au iesit de sub tutela Moscovei in 1989. Argumentele cele mai temeinice sunt, in primul rând, cele legate de revoltele sau revolutiile ungara, ceha si poloneza intre 1956-1981, perioada in care comunismul national-socialist al lui Nicolae Ceausescu a fost aprofundat in mod vizibil de un popor care dorea foarte tare sa devina comunist. „Mitul ireversibilitatii comunismului“ chiar functiona in România lui Ceausescu si ar fi continuat sa functioneze mult si bine intr-o tara ale carei elite au fost aneantizate de un regim criminal, cel al lui Gheorghiu-Dej.
Cum, dupa 1989, elitele conducatoare nu erau decât cele forjate in laboratorul Scolii de partid „Stefan Gheorghiu“, tara a avut parte de un traiect sinuos, atât de sinuos ca
ne-am trezit in NATO si UE fara sa intelegem nimic.
Cartea lui Stelian Tanase are, ca si acum zece ani, meritul ca analizeaza mecanismele de putere si cele identitare dintr-o tara care se credea cândva vesnic in CAER si Pactul de la Varsovia. Anul 1989 a catapultat-o, brusc, in „raiul capitalist“. Poate ireversibil.
