Prin „preparatio evangelica“ se intelege modul in care au contribuit diferiti factori istorici si religiosi la geneza si difuzarea crestinismului in provinciile Imperiului Roman, in general, si in partea dobrogeana a Moesiei Inferior, in particular. In acest sens, unul dintre cele mai importante aspecte ale acestui proces il reprezinta comuniunea simbolurilor.
Cultele orientale pagâne, dar si crestinismul se folosesc de simboluri si mituri pentru a anima atât trairile sentimentului religios, cât si credinta adoratorilor intr-o posibila comuniune cu Divinitatea. Se intâmpla ca atât pagânismul, cât si crestinismul sa foloseasca aceleasi simboluri, dar cu functii si semnificatii specifice fiecarui cult. Pentru apologetii crestini, mari aparatori ai crestinismului, (Sf. Iustin Martirul si Filosoful, Clement Alexandrinul, Tertullian, Origene) imaginile erau incarcate de semne si mesaje. Revelatia pe care o aducea credinta nu anula semnificatiile „primare“ ale imaginilor; ea numai adauga o noua valoare.
Din multitudinea simbolurilor crestinismului timpuriu, prezente in operele apologetilor crestini, arborele cosmic – Pomul vietii – este unul dintre cele mai bogate si mai raspândite simboluri. Mircea Eliade distingea sapte interpretari principale pe care, de altfel, nu le considera exhaustive, dar care se articuleaza toate in jurul ideii de Cosmos viu, in vesnica regenerare.
