M-am gândit ca, in materialul de astazi, sa va explic cum decurge „documentarea“ pentru prezentarea restaurantelor craiovene gazduita in fiecare marti in aceasta pagina a Gazetei de Sud. Veti vedea, in cele ce urmeaza, si de ce am tinut sa fac aceste precizari.
Din initiativa mea, sau la recomandarea (de bine sau de rau!) a cuiva cunoscut, imi aleg un restaurant din Craiova ca urmatoare destinatie pentru a lua masa. Nu imi anunt niciodata vizita, ci merg acolo ca orice client obisnuit pentru a nu influenta servirea de care poate nu m-as putea bucura daca nu as fi decât o persoana normala care s-a decis sa schimbe bucatarul de acasa cu cel de la restaurant; si pentru a nu da ocazie patronilor de localuri sa faca presiuni pentru o prezentare favorabila… Mai mult decât atât, daca factura si chitanta fiscala (necesare pentru decont) nu sunt „disponibile“ pe moment, este alta persoana care se duce sa le ridice; de obicei, fotograful, cel caruia ii revine si sarcina de a face fotografii in localul cu pricina. Astfel, evit orice contact cu reprezentantii restaurantului, pâna, eventual, dupa aparitia materialului, când suna la redactie sa-si spuna parerea (de bine sau de rau!) despre cum a fost catalogat localul lor. O data ajunsa acolo, aleg, in functie de preferintele mele si recomandarile ospatarilor, ceva din meniu. Si atât: apoi incep sa-mi dau cu parerea in scris, ca o „profana“ in materie de gastronomie, cum am fost si eu, la rândul meu, catalogata.
„Peripetii“ la GMT
Asa s-a intâmplat si la ultimul local vizitat: restaurantul cu terasa GMT, din cartierul Brazda lui Novac. Abia a doua oara am reusit sa gust din preparatele disponibile in meniu, pentru ca, la prima incercare, am nimerit intr-o sâmbata seara, când restaurantul si implicit bucataria erau ocupate cu un botez, iar daca as fi vrut sa manânc ceva ar fi trebuit sa astept cel putin doua ore. Am inteles situatia si am revenit in alta zi. De data aceasta, nici un botez sau nunta, doar clienti care urmareau, pe ecranul amplasat in mijlocul terasei, unul dintre meciurile de la Campionatul Mondial de fotbal din Germania. M-am pripit sa aleg un rulou GMT din cotlet de porc cu un sos special, pentru ca apoi sa imi doresc sa incerc si aripioarele „a la Dracula“, cu sos foarte picant (dupa cum scria in meniu). Realitatea a fost cu totul alta: ruloul s-a dovedit a fi delicios, cu tot cu sosul special (un sos obisnuit, alb, cu smântâna), in timp ce aripioarele, de fapt, sosul foarte picant (dupa cum ma „atentionase“ si ospatarul) au mai avut nevoie de ceva piper pentru a capata o urma de „iuteala“. Am fost usor dezamagita.
In rest, nimic de comentat: ospatarul (e drept, fara nici un semn distinctiv care sa arate ca ar fi ospatar si nu un client obisnuit) e destul de atent (cât se poate atunci când e aglomeratie), toaleta curata, preturile accesibile si berea rece, numai buna pentru serile „fierbinti“ de vara.
Revenire
Si-acum sa revin la motivul introducerii: fotograful GdS a fost „luat la intrebari“ atunci când s-a dus la GMT pentru a-si face treaba lui (adica fotografii) si pentru a-mi face mie un serviciu (acela de a-mi ridica factura). Mai exact, s-a lovit de indignarea sotiei patronului (dupa cum s-a recomandat), care nu intelegea „cum mi-am permis“ sa ma duc acolo fara sa ii cer aprobarea pentru ca mai apoi sa scriu un material despre care, chiar inainte de a-l citi (adica astazi, o data cu restul cititorilor GdS), a spus ca denatureaza realitatea. Evident, nici nu s-a pus problema de a face fotografii „pe proprietatea privata“, in restaurant, sau afara, la una dintre fântânile arteziene amplasate printre mesele terasei… Fotografia care ilustreaza acest material este facuta din strada, de pe „proprietate publica“.
