Cea mai recentă campanie de monitorizare a calității aerului din nordul Craiovei scoate la iveală o realitate dură: Termocentrala SE Craiova a funcționat săptămâni la rând cu cazanele defecte, scăpări necontrolate de cenușă și avarii severe la instalația de desulfurare. Raportul oficial de mediu consemnează zece depășiri ale pragului de hidrogen sulfurat și un vârf critic de dioxid de sulf. Cu toate acestea, deși locuitorii din Bariera Vâlcii au inhalat nori de cenușă, pulberile de praf figurează oficial „în limite” din cauza calculelor mediate pe 24 de ore, în timp ce poluanții cei mai agresivi – particulele ultrafine PM1 și metalele grele – nici măcar nu sunt măsurați.
În perioada 22 septembrie – 23 octombrie 2026, Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate (ANMAP), prin Direcția Județeană de Mediu Dolj, a amplasat autolaboratorul mobil de monitorizare a calității aerului în cartierul Bariera Vâlcii, la adresa Strada Bariera Vâlcii nr. 192A. Amplasamentul a fost ales într-o zonă mixtă rezidențială și de servicii, situată la est-nord-est de instalațiile de ardere ale SE Craiova.
Documentul oficial emite o concluzie fără echivoc asupra cauzelor disconfortului respirator acuzat de populație: termocentrala a întâmpinat probleme tehnice majore și repetate. Potrivit rapoartelor tehnice, s-au înregistrat emisii difuze de cenușă în jurul singurului cazan de ardere funcțional, manevre frecvente de oprire și repornire a acestuia, fenomene intense de spulberare a pulberilor depuse anterior pe sol, dar și defecțiuni la instalația de desulfurare a gazelor de ardere.
Zece depășiri de hidrogen sulfurat și un vârf acut de dioxid de sulf
Pentru locuitorii din Bariera Vâlcii, lunile de toamnă au însemnat episoade repetate de miros insuportabil, înțepător, similar cu cel de gaz sau ouă clocite. Datele înregistrate de echipamentele automate confirmă pe deplin acuzațiile cetățenilor.
La indicatorul hidrogen sulfurat (H₂S), un gaz extrem de toxic și iritant pentru căile respiratorii, monitorizarea probelor de scurtă durată (medii la 30 minute) a înregistrat 10 depășiri ale Concentrației Maxime Admisibile (CMA) prevăzute de STAS 12574-87. În timp ce limita legală de scurtă durată este stabilită la 0,015 mg/mc, autolaboratorul a măsurat un vârf alarmant de 0,114 mg/mc. Practic, aerul inhalat de locuitorii din zonă a depășit de peste 7,6 ori norma admisă.
Nici la capitolul dioxid de sulf (SO₂) lucrurile nu au rămas în parametri siguri. Raportul menționează o depășire a valorii limită orare de 350 µg/mc, conform Legii 104/2011. În data de 18 octombrie 2026, concentrația orară de SO₂ a urcat la 355,44 µg/mc. Inspectorii de mediu explică acest fenomen prin combinarea unui regim tranzitoriu (pornirea sau oprirea cazanelor) cu defecțiunile simultane ale instalației de desulfurare.
În plus, la restul gazelor de ardere, cum ar fi dioxidul de azot (NO₂), maxima orară a atins 101,76 µg/mc (limită 200 µg/mc), iar monoxidul de carbon (CO) a înregistrat o maximă de 1,23 mg/mc (limită 10 mg/mc). Benzenul și amoniacul s-au menținut, de asemenea, sub plafoanele reglementate.
Iluzia din scripte: Cum ascund mediile pe 24 de ore episoadele severe de poluare
În privința pulberilor în suspensie, raportul concluzionează sec că pentru fracția PM10 „nu s-au înregistrat depășiri ale valorii limită zilnice” de 50 µg/mc. Concentrațiile zilnice au variat între 10,6 µg/mc și 46,8 µg/mc (valoare atinsă pe 6 octombrie 2026), iar media întregii luni a fost de 21,25 µg/mc. Pentru fracția mai fină, PM2,5, mediile zilnice au variat între 4,9 µg/mc și 27,75 µg/mc, având o medie de 12,75 µg/mc.
Totuși, o analiză atentă a metodologiei relevă motivul pentru care cifrele oficiale par deconectate de la realitatea din teren. Legislația actuală (Legea 104/2011) impune evaluarea pulberilor PM10 exclusiv prin raportare la media zilnică pe 24 de ore.
În practica exploatării termocentralelor pe cărbune, emisiile masive de cenușă nu au un caracter uniform pe parcursul celor 24 de ore. Atunci când un cazan este suflat, pornit sau când au loc spulberări nocturne de pe halde și din jurul instalațiilor, norul de cenușă acoperă cartierul timp de 2-4 ore. În acel interval scurt, concentrația instantanee de pulberi poate depăși sute de micrograme pe metru cub. Însă, când aceste cifre critice sunt adunate cu orele din timpul zilei în care vântul își schimbă direcția sau în care emisiile scad, matematica mediilor pe 24 de ore diluează vârful acut și menține rezultatul final sub pragul de 50 µg/mc. Astfel, pe hârtie aerul figurează ca fiind „curat”, în timp ce plămânii oamenilor au absorbit doze masive de praf în doar câteva ore.
Marele punct mort al rapoartelor oficiale: Particulele ultrafine PM1 și metalele grele
Diferența majoră dintre concluziile optimiste ale autorităților de mediu și semnalele de alarmă trase constant de jurnaliști și de locuitorii din Bariera Vâlcii constă în ceea ce raportul refuză sau nu poate să măsoare.
Echipamentele din dotarea autolaboratorului mobil sunt limitate la colectarea fracțiilor standard PM10 și PM2,5. Cu toate acestea, din arderea lignitului rezultă cantități uriașe de particule ultrafine (PM1 și submicronice). Din punct de vedere medical, dacă particulele PM10 sunt oprite de mucoase și căile respiratorii superioare, iar PM2,5 ajunge în bronhii, particulele PM1 (cu diametrul sub un micron) trec direct prin bariera alveolo-capilară și pătrund în fluxul sanguin, răspândindu-se în întregul organism și provocând afecțiuni cardiovasculare și oncologice grave.
A doua mare necunoscută este compoziția chimică și toxicologică a cenușii. Analizoarele de la mediu măsoară doar greutatea brută a prafului din aer (micrograme pe metru cub), dar nu analizează substanțele condensate pe aceste pulberi. Cenușa provenită din arderea lignitului oltenesc conține o suită de metale grele și toxice: plumb, nichel, cadmiu, arsenic, crom și mercur, alături de hidrocarburi aromatice policiclice. O cantitate „conformă” de praf în greutate poate fi extrem de toxică dacă este încărcată cu metale grele.
Direcția vântului a dus noxele direct peste cartier
Analiza datelor climatologice furnizate de stația meteo a autolaboratorului indică faptul că populația din Bariera Vâlcii a fost expusă direct din cauza direcției vântului. În perioada monitorizării, vântul a suflat predominant din direcțiile Vest și Vest-Sud-Vest, cu viteze de până la 2,65 m/s.
Laboratorul fiind amplasat la ENE de termocentrală, curenții de aer au purtat noxele și pulberile necaptate direct peste casele, școlile și spațiile comerciale de pe strada Bariera Vâlcii. Perioada a fost marcată de temperaturi ridicate de peste 25°C în prima parte a lunii octombrie, urmate de o răcire bruscă până la 2,86°C și precipitații slabe, condiții care au favorizat menținerea poluanților la nivelul solului.
Rapoarte oficiale, bune pentru maculatură
Raportul DJM Dolj nr. 6421/2026 oferă o dovadă oficială de necontestat: Termocentrala SE Craiova continuă să polueze aerul din Craiova prin avarii repetate și scăpări necontrolate. Însă, atâta timp cât evaluarea calității aerului se va baza exclusiv pe medierea zilnică pe 24 de ore și va ignora particulele ultrafine PM1 și metalele grele din cenușă, rapoartelor oficiale le va lipsi dimensiunea reală a riscului epidemiologic.
Pentru locuitorii din Craiova, protecția reală a sănătății necesită monitorizarea în timp real a vârfurilor orare, instalarea de senzori pentru particule ultrafine și aplicarea de măsuri ferme împotriva avariilor repetate de la termocentrală.
