Micii contra-cost nu i-au atras, nici pe departe, pe slătineni precum cei oferiți gratuit, anul trecut, de PSD, la Căcâna, astfel că, deși rămas singurul loc de picnic din oraș, Pădurea Strehareț a fost, cel puțin înainte de prânz, aproape pustie.

Altădată aici veneau mii, chiar zeci de mii de oameni de 1 Mai. Micii sfârâiau pe grătare, bere se vindea direct din mașinile de aprovizionare, artiștii, profesioniști și amatori, cântau cât era ziua de lungă, se puteau face plimbări cu barca sau hidrobicicletele, o ofertă care astăzi pare din alt film. Pădurea Strehareț, care a adunat încă de la începutul secolului trecut slătinenii la picnic, înainte de amenajarea grădinilor publice, este astăzi aproape pustie. De vină nu este doar vremea, se plâng cei câțiva comercianți care și-au încercat norocul și au cerut primăriei autorizație să vândă aici, ci mai ales ce s-a întâmplat în ultimii ani, de când municipalitatea a abandonat, pur și simplu, zona, mutând centrul de interes în zăvoiul de la Căcâna, de pe malul Oltului, unde în anii în care legislația permite (cum nu este cazul în acest an, altfel politicienii ar fi acuzați de mită electorală) alegătorii sunt invitați de PSD la o „serbare câmpenească“, ba sunt aduși și cu autocarele, li se dau mici și bere gratis și le cântă ansamblul profesionist care funcționează din bani publici.

„Numai noi făceam 10.000 de mici“

În Pădurea Strehareț, locul devenit o ruină, funcționau în comunism și chiar și câțiva ani după, două restaurante, cu două terase, cu o capacitate totală de peste 200 de locuri la mese. Pe slătineni și nu numai, pentru că la petrecere veneau și locuitori din localitățile învecinate, mai ales cei care aveau rude în oraș, nu-i deranja, însă, să-și găsească un loc de picnic în pădure, de unde muzica se auzea la fel de bine, și să se bucure de compania prietenilor. „Numai noi, la unul dintre restaurante, făceam 10.000 de mici, în toată pădurea cred că se făceau 100.000“, și-a amintit Nelu Ciobanu, fost șef al Alimentației Publice până în 1989.
„2 Mai era marcat ca Ziua Tineretului, și 1 Mai, de regulă, era organizat de primărie la Strehareț, cu muzică adecvată. Pe 2 era mai mult pentru tineret. Câteodată aveau și capete de afiș, erau spectacole cu de toate. Dar atunci toate brigăzile artistice aveau și grupuri satirice. Dacă pe 1 Mai era numai foclor, pe 2 erau momente vesele și muzică ușoară. Se desfășura programul jos, acolo, la izvor, acum s-a ales praful. Erau două restaurante, veneau cu tarabe până lângă lac, și pe marginea lacului. Și pe 1, și pe 2 Mai era liber, obligatoriu“, a declarat și Nichita Dragomira, președintele Comitetului Municipal de Cultură în acei ani, care a povestit că pentru membrii brigăzilor artistice care funcționau în cadrul fiecărei întreprinderi mari era un privilegiu să urce pe scenă într-o asemenea zi, totul era programat pe ore.
Uneori, artiștilor amatori din întreprinderi și celor profesioniști de la ansamblul județean li se alăturau și alte nume mari ale scenei românești, care veneau în baza relațiilor de colaborare între ansambluri, îndeosebi de la Craiova, a povestit și Ioan Smedescu, de asemenea implicat în mișcarea culturală în acea perioadă.
„Sus, acolo, era restaurantul, un restaurant foarte frumos, și în sală niște separeuri, mai discrete, unde se întâlneau tovarășii secretari, mai cânta câte un artist mai deosebit, pentru ei, de obicei spre seară, ziua se stătea în văzul lumii. (…) Toată lumea era binedispusă. Poate în spate, în tufișuri, mai zicea unul câte ceva, la o bere. Era momentul când se mai spunea și câte un banc pe scenă, în văzul celor mulți. Circula, de exemplu, cel cu «De unde se stinge lumina?» preluat de la Jean Constantin, îl spusese el tot la Slatina. Și răspunsul: «Păi, de sus, de la tablou!». Artiștii noștri mai curajoși mai scăpau, le mai atrăgea tovarășul secretar atenția, dar așa, prietenește. Ce-am înțeles, pe parcurs, așa, cei vizați, cei mai buni de gură, în sensul ăsta, se avea grijă să fie prelucrați sau să nu-i invite. Li se atrăgea atenția înainte“, a mai povestit Ioan Smedescu.
Slătinenii beau cu aceeași plăcere bere Azuga, Bucegi, bere de Craiova, Roșiori sau Pitești, însă nu prea se împăcau cu berea de Scornicești. „De la Scornicești nu aduceau, că n-o cumpăra lumea, nici nu se capsa bine, răsufla pe la dop…“, își amintește Nichita Dragomira, în timp ce Ioan Smedescu spune că circula și o altă explicație pe atunci: „Nouă ni se spunea că merge la export“. Pentru copii și doamnele care nu se împăcau cu berea existau Cico și Bem-Bem, Pepsi se vindea mai mult pe sub mână.
Tinerii petreceau de două ori, de 1 Mai cu muzică populară, și de 2 Mai, de Ziua Tineretului, cu muzică ușoară și momente umoristice, de obicei în același loc, dar mergeau și la spectacole de teatru la Casa de Cultură.
Astăzi sunt doar urme ale acelor vremuri. Câteva bucăți de zid din fostele restaurante încă în picioare stau mărturie în fața celor care nu cred în „poveștile“ părinților. Lacul, care între timp a revenit Hidroconstrucția, este scos la închiriat, cert este că nici măcar nu te poți plimba pe malul lui, grădina zoologică a dispărut și ea ca și cum n-ar fi fost, cu greu mai poți să ghicești zona în care era amenajată intrarea, iar comercianții care încă mai vin, „să menținem tradiția“, cum spun ei, sunt de la un an la altul mai dezamăgiți de ce se întâmplă. Primii mici puși pe jar de 1 Mai 2019 nici măcar n-au fost destinați vizitatorilor, care n-au ajuns înainte de prânz, ci comercianților cărora li s-a deschis pofta doar simțind mirosul. Mașina de vată de zahăr n-a pornit, tarabele cu jucării ieftine n-au avut pe cine să îmbie.
„Dacă nu e muzică, nu vine lumea, asta e! De când i-au dus la Căcâna, s-a distrus tot“, a întărit un alt comerciant ideea că dezinteresul edililor Slatinei și interesele de partid (prima petrecere câmpenească a fost organizată la Căcâna în vremea în care primar al Slatinei era Darius Vâlcov, pe atunci în tabăra politică opusă, care rezerva Streharețiul pentru acțiunile PDL, însă PSD a păstrat noul loc de picnic și după ce Vâlcov a intrat în PSD, abandonând cu totul pădurea Strehareț) au distrus un simbol al orașului.

Alina Mitran
Lucrează în presă din 2000 și ceea ce a început ca un hobby s-a transformat într-o profesie. A absolvit Facultatea de Finanțe, Bănci, Asigurări și Burse de Valori, dar a ales presa scrisă, un domeniu care i-a oferit cele mai mari satisfacții profesionale. S-a alăturat echipei Gazeta de Sud în 2004.