Valentin I. este unul dintre inculpaţii din celebrul dosar de viol de la Caracal, în care a fost condamnat şi militarul de la baza militară NATO de la Deveselu, Răzvan N. Valentin I. are acum 21 de ani, iar o parte din tinereţea lui şi-o petrece în spatele gratiilor, în Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Craiova, pentru că nu a ştiut să facă diferenţa între bine şi rău şi pentru că, la 18 ani, se credea stăpânul lumii.
Valentin I. este înalt, uscăţiv, blond şi cu ochi albaştri-verzui. Are privirea blândă, iar nimic din atitudinea lui nu trădează faptul că la doar 18 ani a fost condamnat pentru viol. Nu dă detalii despre noaptea de 14 spre 15 iunie 2015, atunci când procurorii au stabilit că a comis infracţiunea alături de alţi trei prieteni şi susţine că el nu a întreţinut relaţii sexuale cu fata care i-a acuzat. Decizia magistraţilor l-a contrazis, însă, iar acum are de ispăşit ani grei de închisoare. „În seara aceea am ieşit cu un prieten în oraş, în Caracal, apoi am stat într-o parcare. Ne-am întâlnit cu două fete, ele au venit acolo. Ne cunoşteam cu ele. Pe la 2.00 noaptea au urcat cu noi în maşină, ne-am plimbat, am făcut drifturi. După aceea, noi am derapat cu maşina şi am intrat într-un şanţ. Am chemat doi prieteni să ne ajute să o scoatem de acolo. După ce am scos maşina a început totul. Băusem şi am început să tragem de fete şi ele s-au supărat. Eu nu am întreţinut relaţii sexuale cu nici una dintre ele. Însă, cu mine în faptă este un cadru militar, iar cazul a ajuns cunoscut la televiziune după două luni, s-a sesizat Parchetul Militar şi atunci am fost arestaţi. Până atunci nu se întâmplase nimic. Una dintre fete a declarat că a fost bătută şi violată, dar eu nu ştiu să se fi întâmplat aşa ceva“, a declarat Valentin I.
„Fapta s-a întâmplat imediat după ce terminasem liceul“
Valentin I. parcă nu vrea să îşi amintească pentru ce a ajuns în spatele gratiilor, însă a fost găsit vinovat şi a primit o pedeapsă care îi va marca întreaga viaţă. „Am primit opt ani condamnare. Aici sunt de un an şi două luni, dar arestat sunt din august 2015. Părinţii mei nu au crezut că am făcut aşa ceva. Au luptat pentru mine să mă scoată de aici, dar în final nu au avut ce să mai facă. Când m-au băgat pe arest eram foarte obosit, nu dormisem de câteva zile, însă impactul mare a fost când am ajuns la penitenciar. Nu m-am gândit niciodată că o să ajung aici, mai ales pentru atât de mult timp. Fapta s-a întâmplat imediat după ce terminasem liceul. Aici mi-am dat seama cel mai bine că nu mai sunt un om liber. M-am bucurat când am făcut 21 de ani că am putut să ies la muncă. Mi-am făcut o rutină, iar la sfârşitul zilei doar îmi fac un duş şi mă culc. Eu o să fac tot ce se poate să stau cât mai puţin în închisoare. Până acum am făcut toate eforturile: am muncit, am mers la cursuri şi la tot ce s-a putut. Nu am nici o sancţiune, am numai recompense. Sper că la prima comisie să ies“, a mai povestit tânărul.
„Cred că nu o să mă pot angaja nicăieri în ţară pentru că toată lumea întreabă de cazier“
În fiecare zi se gândeşte cât de mult i s-a schimbat viaţa de când a fost condamnat pentru viol. O parte din tinereţea lui se irosește într-o celulă, alături de alte nouă persoane. Şi asta pentru că a făcut alegeri greşite. „O să mă afecteze foarte mult faptul că sunt fost deţinut atunci când o să ies de aici. Cred că nu o să mă pot angaja nicăieri în ţară pentru că toată lumea întreabă de cazier. Înainte să ajung aici, îmi făcusem planuri să mă duc în armată că avem baza NATO în apropiere de Caracal. Cel mai greu a fost atunci când au venit aici, în practică, nişte foşti colegi de-ai mei. M-am simţit foarte prost. Au vorbit cu mine, m-au întrebat dacă sunt bine. Mai am un frate care are 17 ani. Mă aşteaptă acasă. Când eram acasă jucam fotbal, o ajutam pe mama în grădină. Abia terminasem liceul și nu am avut timp să mă angajez. În general, cei care mă cunoşteau m-au susţinut şi încă sunt alături de mine. La fel şi prietena mea, cu care sunt împreună dinainte să vin aici. S-a supărat pentru ceea ce am făcut, însă a rămas cu mine“, a mai spus Valentin I.
„O să regret toată viaţa noaptea aia“
Pentru Valentin I., fiecare zi e plină de regrete, mai ales atunci când se gândeşte la ce ar fi putut face acasă, în tot acest timp în care este încarcerat. „Eu fac eforturi să uit perioada asta, dar nu cred că voi reuşi vreodată. Însă, când voi ieşi, sper ca măcar cei din jurul meu să uite că am fost la închisoare şi să nu fiu privit ca un fost deţinut. În închisoare poţi deveni un om mai bun, dar poţi să devii şi mai rău. Aici există o vorbă «Puţină, e bună. Multă – strică». Am învăţat să apreciez mai mult ceea ce am acasă şi să fiu mai calculat şi să nu îmi mai fac anturaje proaste. Mi-am făcut aici câţiva prieteni, dar nu pot spune dacă sunt adevăraţi. Nu prea sunt lucruri care să îţi placă aici, însă când am timp mai citesc. Ultima dată am citit o carte care se numea «Pudoare». Mă liniştesc atunci când citesc. Părinţii mei vin la mine în fiecare lună, chiar şi de două ori“, a adăugat tânărul.
„Mi-am dat seama cât de mică e graniţa dintre libertate şi închisoare“
Îi e dor să spună mamă, tată sau frate. Îi e dor de întreaga familie şi de prietena lui. În închisoare nimic nu mai e la fel. Nici o zi nu seamănă cu cele trăite acasă. Nu prea îndrăzneşte să îşi facă planuri pentru viitor, însă ştie că atunci când o să iasă vrea să aibă o viaţă liniştită şi să se aşeze la casa lui. „Mi-am dat seama încă din primele zile petrecute aici cât de mică e graniţa dintre libertate şi închisoare şi cât de uşor se poate ajunge să îți pierzi libertatea. De intrat e foarte uşor, de ieşit e mult mai greu. Voiam să îmi fac o casă, să am familia mea. Îmi plac foarte mult copiii. Când o să am o să le explic ce trebuie să facă astfel încât să nu ajungă ca mine. O să îmi dau toată silinţa să îi învăţ numai lucruri bune, aşa cum îl învăţ şi pe fratele meu mai mic. Le transmit tuturor tinerilor să aibă mare grijă în ce anturaj intră. Trebuie să fie descuiaţi la minte şi să facă diferenţa dintre lucrurile bune şi rele și, mai ales, să nu se lase influenţaţi de nimeni. Nu este normal ca cineva de 18 ani, aşa cum eram eu, să umble noaptea şi să consume alcool. Acum ştiu acest lucru, atunci nu ştiam. Nu mi-am făcut planuri pentru când o să ies din închisoare. Aici te rupi de realitate“, şi-a încheiat tânărul povestea.
Valentin I. face parte din categoria tinerilor care îşi răpesc unii dintre cei mai frumoşi ani ai vieţii, din cauza unor greşeli pe care le fac cu bună ştiinţă. Spune că o lecţie mai dură decât închisoarea nu ar fi putut să primească şi că acest lucru l-a trezit la realitate. Îşi doreşte să se întoarcă acasă şi să poată demonstra tuturor că s-a schimbat, iar cel mai apropiat termen în care ar avea această posibilitate este toamna anului 2019. Până atunci, însă, mai are sute de zile în care să realizeze că trebuie să o ia pe drumul cel bun.
