Doi sunt meșterii care duc mai departe moștenirea lui Tudor Diaconeasa, faimosul meșter popular încondeietor de ouă, iar Valea Oltețului a rămas, spun aceștia, aproape singura zonă din sudul țării în care se mai păstrează obiceiul încondeierii ouălor.
Tinerii interesați de tehnica folosită pentru obținerea binecunoscutelor ouă încondeiate cu motive specifice ceramicii de Oboga au avut din nou ocazia, joi, să-i vadă pe meșteri la lucru. În fiecare an, în preajma Paștelui, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Olt le oferă slătinenilor această bucurie, de obicei în centrul orașului. De data aceasta, profesorii și ucenicii lor au poposit la Colegiul Tehnic „Alexe Marin“ din Slatina, poate și cu speranța de a recruta viitori meșteri.
Procedeul în sine îi fascinează pe tineri, dar puțini ar porni pe un astfel de drum. Însă elevii de gimnaziu care îi însoțesc pe meșterii populari Daniela Voicu și Petre Ciobanu par cuceriți. Au învățat de la profesorii lor modelele, le-au exersat mai întâi pe hârtie, știu semnificația fiecăruia și ascultă vrăjiți tot ce povestesc aceștia, unele – lucruri știute, altele – noutăți absolute.
„Dacă n-ai răbdare, pasiune și puținul ăla de talent pe care ți-l dă Dumnzeu, degeaba încerci… Copiii ăștia de la noi au ceva special, au din naștere, învață repede, dar niciunul nu practică așa, ca noi. Au stat și cinci-șase ani, cât au fost în școală, au învățat, acum sunt oameni în toată firea, au copii, dar mai fac pentru ei. Pe mine tot mă bucură că are cine să facă, să dea la prieteni, la rude, să nu se piardă. E greu, nu e o meserie din care să câștigi tot timpul“, spune Petre Ciobanu, continuatorul meșteșugului pe care l-a deprins de la Tudor Diaconeasa, meșterul încondeietor de ouă cunoscut în țară, care s-a stins în 2011. „Nea Tudor ne-a spus să nu ne abatem de la desenele lui, pe care le-a moștenit de la părinți și bunici. Recunosc, mi-am permis să le dau copiilor libertatea să mai încerce și altceva, dar pentru ei, să-și încerce puterile. Cele zece modele sunt însă sfinte, le învață cu creionul pe caiet înainte să le pună pe ouă“, spune Petre Ciobanu.
Acesta a învățat meșteșugul târziu, la peste 35 de ani, cot la cot cu elevii pe care a venit să-i școlească meșterul Tudor Diaconeasa. Învățător la școala din Călui, astăzi pensionar, Petre Ciobanu a învățat la rândul său, de atunci, generații întregi.
„E adevărat, pasiunea nu ține de foame, dar e mare lucru să înveți o meserie și mai ales s-o înveți de la meșterii adevărați“, spune Daniela Voicu. Ea încondeiază ouă de la zece ani, de când i-a furat bunicului cana cu ceară și s-a apucat de treabă, fără s-o vadă cineva, pentru că, tradițional, fetele nu se ocupau cu acest meșteșug. Astăzi, la nici 30 de ani, a ajuns la adevărate performanțe. „A făcut într-o noapte 150 de ouă, dar a doua zi avea ochii împăienjeniți. Are o mână de lucru extraordinară. Le golește mai repede decât mine, le încondeiază mai repede și are și un suflet extraordinar. Să-i dea Dumnezeu sănătate, să ducă mai departe tradiția!“, spune meșterul Ciobanu despre Daniela Voicu. Elevele acesteia au ajuns, la rândul lor, la performanțe deosebite, ultimul premiu I venind chiar în acest an, la renumitul festival de la Ciocănești, din Suceava.
Puținii elevi care „se lipesc“ de acest meșteșug îl practică, în Olt, doar în preajma Paștelui. Nici meșterii nu lucrează tot anul, cum se întâmplă, spre exemplu, cu cei din Suceava. „Acolo e adevărata industrie. Dacă vezi acele mii, poate zeci de mii de ouă din sala aia… (la festivalul-concurs organizat an de an – n.r.). Dar ei asta fac tot anul, din tată-n fiu, toată familia, sub o formă sau alta. Lucrează tot timpul, vând, au comenzi, trăiesc din asta, și trăiesc boierește. Eu m-aș bucura să reușim măcar să-l transmitem, să nu se piardă, pentru că, îmi spune domnul consultant că au făcut un studiu, de la Mehedinți și până la Marea Neagră nu prea se mai practică, am fi cam ultimii“, explică Petre Ciobanu.
Cu forme relativ simple, dar reprezentative pentru Valea Oltețului, la origini copiate de pe vasele olarilor din zonă, ouăle încondeiate de la Călui și Corbeni au ajuns în toată lumea. Cocoșul, pânza de păianjen, calea rătăcită, heruvimul, pana de păun etc., fiecare având tâlcul său, sau mai noul model „mânăstirea Călui“, introdus de Petre Ciobanu, au ajuns prin comenzi în străinătate și „stau acolo, la loc de cinste. Mă bucur că și de aici încolo are cine să facă, indiferent că elevii mei și ai doamnei trăiesc sau nu din asta. Dar au învățat și fac pentru ei, pentru prietenii lor, pentru neamuri“, mai spune Ciobanu.
