Casa Bengescu de pe strada Brestei nr. 24, aflată acum în proprietatea Arhiepiscopiei Craiovei, este unul dintre monumentele istorice ale Băniei. Povestea sa a început să se scrie în 1880, când a început să fie construită. Au fost făcute extinderi și supraetajări până în anul 1943. Casa, o bijuterie arhitecturală ce încântă și astăzi ochii trecătorilor, a aparținut lui Gheorghe Bengescu, diplomat, istoric și publicist de limbă română și franceză, membru titular al Academiei Române. Gheorghe Bengescu, care se semna deseori și cu numele de George Bengescu sau Georges Bengesco, era un cunoscător al lumii politice și literare a timpului său. Se înrudea cu Titu Maiorescu și Iacob Negruzzi prin Zoe – sora Mariei Negruzzi -, căsătorită cu Achile Bengescu, fratele său. De asemenea, era prieten apropiat cu Vasile Alecsandri.
Dat fiind faptul că, din 1872, Gheorghe Bengescu a desfășurat o intensă activitate diplomatică, funcționând la mai multe legații ale României în străinătate, printre care cele din Belgia, Olanda și Franța (numit prim secretar al Legației din Paris, odată cu venirea lui Vasile Alecsandri ca ministru plenipotențiar al României în Franța, în 1885), la Craiova, în casa sa de pe strada Brestei, ne place să credem că s-au perindat nume importante ale acelor vremuri. Câte ceaiuri sau câte discuții importante nu s-or fi purtat în saloanele impozantului imobil, bijuterie arhitecturală a Craiovei de ieri și de azi?
Dacă pereții caselor ar avea suflet și puterea de a spune istorisiri din vremuri trecute, câte povești frumoase cu iz de vechi, cu tropote de șarete trase de cai, cu foșnet de rochii din dantelă sau clinchet de ceșcuțe de porțelan nu s-ar auzi? În lipsa lor, rămân doar cele câteva mențiuni din pagini de documente aflate în Arhivele Naționale sau mărturisirile arhitecților care s-au aplecat cu atenție asupra imobilelor ce-și duc peste ani cu mândrie titlul de monumente istorice.
Istoria unui imobil
În mândrețea de casă de pe strada Brestei a funcționat și primul cinematograf din Craiova, „Cinematograful Popular“, după cum ne informează arhitectul Marcel Berindei. De asemenea, se pare că în același imobil, după ce familia Bengescu a renunțat a mai locui în el și a fost cumpărat de Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, în jurul anului 1915 a funcționat Școala ortodoxă de fete, după cum ne-a precizat istoricul Toma Rădulescu. Pe lângă cursurile obișnuite, fetele oamenilor cu stare din Craiova anilor de după Primul Război Mondial deprindeau lecții de conduită. Tot aici învăţau tainele cusutului, luau cursuri de pian, învățau să conducă o gospodărie. În 1948, casa a fost naționalizată, iar școlile particulare și confesionale au fost desființate.
Încă o pagină din istoria imobilului avea să se scrie atunci când, în 2008, printr-o hotărâre judecătorească, imobilul a fost obţinut de Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Creştine, care a donat-o Arhiepiscopiei Craiovei.
Astăzi, în imobilul din strada Brestei nr. 24, reabilitat și restaurat printr-un proiect finanţat de Uniunea Europeană, se află cel mai mare muzeu de artă eclesială din întreaga Oltenie. În cadrul complexului muzeal există un laborator de restaurare a icoanelor, a cărților vechi, o bibliotecă și două depozite de carte veche, o sală de conferințe, o sală multimedia, trei săli pentru întâlniri interculturale, precum și trei săli de pregătire a viitorilor restauratori și pentru masteranzi.
