În comuna Balta din județul Mehedinți, oamenii locului sunt fermieri din moși-strămoși. Așa au deprins obiceiul, iar astăzi le insuflă și copiilor lor dragoste pentru animale, astfel că printre ei se numără tineri absolvenți de facultate, chiar masteranzi.
La margine de sat, pe coline, fermele locuitorilor din Balta răsar la tot pasul. Ocupația de bază a celor ce-și duc traiul pe aceste meleaguri din nordul Mehedințiului este creșterea animalelor. Am poposit și noi la una dintre ele și am găsit o întreagă familie angrenată în dezvoltarea fermei. Pe pământurile cumpărate sau moștenite pășteau în voie vitele, în vreme ce fermierii profitau de timpul frumos pentru a finaliza fânarul și grajdul în care își vor găsi adăpost vitele de la fermă pe timpul iernii. Povestea afacerii lor începe cu mult timp în urmă, pe vremea bunicilor. „M-am născut și am crescut în zonă de munte. Am moștenit de la părinți dragostea pentru animale. Copil fiind, aveam trei-patru vaci, zece oi. După ce am terminat seminarul, m-am întors pe meleagurile natale. Am venit preot aici și am continuat tradiția familiei de a crește animale. Am plecat de la două-trei vaci, am ajuns la șapte-opt, apoi peste zece, și acum am 30 de capete“, povestește Gheorghe Roată.
Nu a fost un drum lin, dar lipsa unui colector de lapte, problemele din infrastructură, care fac dificil accesul în zona fermei, subvențiile venite uneori cu întârziere nu l-au descurajat.
„Infrastructura e cea care ne face probleme. Accesul până la ferma din afara satului se face greu. Nu avem curent, producem cu un generator.
Dar dacă pui dragoste și pasiune în muncă, treci peste toate greutățile. Nu am nici un regret, așa că oricând aș lua-o de la capăt și aș face același lucru. Tot ce am făcut, am făcut din dragoste“, mărturisește fermierul.
Și-a crescut cei doi copii în „cultul muncii“, după cum ne mărturișete, iar astăzi toată familia lucrează la fermă.
Pe fiica sa, masterand, am întâlnit-o în mijlocul vițeilor, care îi sunt tare dragi. Ne face, pe rând, cunoștință cu fiecare dintre ei: „Ea e Alma. El e Mucenic, pentru că e născut pe 9 martie. O avem acolo pe Marta, Mărțișor, Alexandru și pe Daria. Noi iubim animalele și ele simt asta. Am fost crescuți de mici în preajma lor“, ne spune Magdalena Cristina Roată.
Recunoaște cu mândrie că acolo, pe plaiuri natale, la fermă, se simte cel mai bine. Nu și-ar dori să se închidă într-un birou și să lucreze. Facultatea și masterul o ajută astăzi să acceseze fonduri europene nerambursabile pentru tinerii fermieri și să pună pe picioare o afacere prosperă. „Avem gardul electric la animale și am mai cumpărat utilaje. Toate acestea ne-au ușurat munca la fermă. Încercăm să ne mai dezvoltăm. I-aș sfătui pe tineri să încerce și acest gen de muncă. Nu e nevoie decât de multă pasiune și dragoste“, a mai precizat Magdalena Cristina Roată.
De la creșterea animalelor la piscicultură
Lăsăm în urmă ferma familiei Roată și după ce străbatem alt drum peste coline, pe cărări înguste, străjuite de arbori, ajungem la stâna lui Vasile Cucu, alt crescător de animale. De această dată, în staul se află oi. „Când m-am născut, am dat cu ochii de animale. În zona noastră se cresc din moși-strămoși. Așa e lăsat de la ăi bătrâni. De muncă grea nu ne plângem! Furaje avem, că din vară ăsta ne e lucrul, să le facem, să avem pentru iarnă“, explică Vasile Cucu. La poalele Cornetului Babei, acolo unde se află stâna, în preajma Izvorului Alb, Vasile Cucu și-a făcut pentru sufletul său o crescătorie de crapi. „Am încercat inițial cu păstrăvi, dar costurile erau destul de mari. În plus, pe ultimii mi i-a mâncat vidra. Acum trei ani, am cumpărat puiet de crap și am populat balta. Sunt mai puțin pretențioși. Mănâncă și iarbă! E o plăcere să-i ai aici, în baltă“, se destăinuie fermierul.
Oamenii ce-și duc traiul în comuna Balta iubesc animalele, munca, şi sunt hotărâți să facă din colțul lor de lume o bucată de Rai.
