Joi, pe 17 septembrie, profesorul universitar doctor Andrei Bondari împlinește 74 de ani. Originar din Basarabia, doctorul Andrei Bondari s-a stabilit în 1975 în Craiova, fiind iniţial asistent la Facultatea de Medicină, parcurgând apoi toate treptele universitare, ajungând profesor universitar doctor, conducător de doctorat, mentorul disciplinei de radiologie şi imagistică medicală din Bănie. După revoluţie, a fost vicepreşedinte al Societăţii de Radiologie din România, preşedintele Comisiei Medicilor Radiologi din România; în 1994 a fost ales în Comitetul European de Radiologie cu drept de vot, iar din 2001 este membru al Societăţii Radiologilor Universitari din Franţa (GREF). Între anii 1997-2001 a fost director al Direcţiei de Sănătate Dolj. A fost distins de președintele României cu Ordinul Meritul Sanitar în grad de ofițer (2004). Din 2005, profesorul Andrei Bondari este director medical la „Prima Medical“ Craiova.
Domiciliu obligatoriu în gara Ciulnița
Sărbătoritul zilei de joi este membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici și Victime ale Dictaturii Comuniste din România (AFDPR), iar într-un interviu acordat Gazetei de Sud, profesorul Andrei Bondari a vorbit despre acest subiect: „Sunt născut în Tighina (Basarabia), iar în România am ajuns în 1944. Tatăl meu a fost deportat în Siberia în 1941, a evadat în 1942, iar în 1943 s-a repatriat din faţa trupelor sovietice la Arad. În toamna-iarna lui 1944, odată cu ajungerea ruşilor, familia noastră a fost deportată în Bărăgan, gara Ciulniţa, unde am avut domiciliu obligatoriu până când a murit Stalin (1953). Au fost nouă ani de coşmar, cumpliţi… Părinţii mei plângeau de durere că nu aveau de unde să ne dea mâncare. Şi acum parcă îi văd cum ne dădeau nouă o bucăţică de mălai, iar ei nu aveau ce să mănânce… Nu am cum să uit acei ani cumpliţi! Am văzut lumină electrică abia prin clasa a VI-a, mergeam la şcoală pe jos, trei kilometri. În fine… Am făcut gimnaziul în comuna Dragalina (Ialomiţa), iar liceul şi facultatea în Bucureşti, din 1955 mutându-ne în Capitală“. După absolvirea facultății, doctorul Andrei Bondari a fost repartizat la o circumscripţie sanitară în Dobrogea, Jurilovca: „ Am stat patru ani într-o comună cu 10.000 de locuitori, a fost o perioadă minunată din viaţa mea. Am învăţat să aleg şi să mănânc peşte din Deltă, am băut apă cu canciocul, din Razelm ş.a.m.d. Am asistat la 100 de naşteri într-un an! N-am avut moaşă în acei ani, am fost şi doctor, şi moaşă în acelaşi timp. După anii petrecuţi la Jurilovca (1966-1970), am fost medic secundar la Fundeni (1970-1973), medic specialist la Babadag (1973-1975), apoi în 1975 am susţinut concursul pentru un post de asistent la Facultatea de Medicină din Craiova“.
Cetăţean de onoare în Santa Cruz „pentru prezent şi viitor“
În 2008, pentru dăruire şi profesionalism, Primăria Craiova i-a conferit titlul de Cetăţean de onoare. Ce ați făcut pentru craioveni? La această întrebare, profesorul Bondari a răspuns: „Când am fost director al Direcţiei de Sănătate Publică Dolj, am înfiinţat SMURD-ul şi Clinica de Hematologie, am creat o Secţie de Oncologie la Spitalul Clinic nr. 2. Serviciul de radiologie a fost dotat cu un aparat de tomografie computerizată, cu unul de rezonanţă magnetică, cu două de radiodiagnostic clasic, plus câteva maşini automate de developat. Din sponsorizări s-a reamenajat Centrul de dializă şi s-au amenajat două săli de conferinţe, iar Spitalul Clinic nr. 1 a fost dotat cu o staţie proprie de oxigen, realizându-se, totodată, o parcare în curtea interioară a spitalului. Prin 1991, an premergător înfiinţării CAS, am creat un corp de colectare a contribuţiei asiguraţilor, care apoi a constituit baza de formare a CAS Dolj (…) În plus, am iniţiat şi alte lucrări foarte importante pentru Craiova. Am fost schimbat din funcţie fără nici o explicaţie logică, ci doar din aşa-zise motive politice, iar urmaşii mei au abandonat proiectele mele, ba chiar şi-au bătut joc de unele, din raţiuni pe care niciodată n-am să le pot înţelege!”.
Profesorul universitar doctor Andrei Bondari este Cetăţean de onoare și al unui oraș din SUA, Santa Cruz (1998): „Timp de o lună, în toamna anului 1998, am participat la un curs de management din domeniul sănătăţii (International Health Programs), iar la sfârşitul cursului, primarul oraşului californian a acordat diplome de Cetăţean de onoare câtorva participanţi care s-au remarcat, printre care şi mie. Doamna Celia Sadd şi membrii Consiliului Municipal m-au desemnat Cetăţean de onoare „pentru prezent şi viitor“ – aşa scrie în actul emis pe 6 noiembrie 1998“.
