Plânsete de copii, părinţi triști, care se plimbă îngrijoraţi dintr-o parte în alta şi câteva saloane colorate. Aceasta este imaginea care îţi rămâne întipărită în minte după ce pleci din Secția de Oncopediatrie a Spitalului Județean de Urgență (SJU) Craiova. Cancerul este boala care fură copilăria a sute de micuți. Speranţa părinţilor care luptă zi şi noapte alături de copiii lor stă în medici şi în Dumnezeu.
În capătul unui hol de la etajul zece al Spitalului Judeţean de Urgență Craiova se află Secția de Oncopediatrie. De cum intri, auzi plânsete de copii. Pe hol, un băieţel învaţă să meargă ţinut de mână de părinţii care îl plimbă pe culoar. Pe obrajii bucălaţi, copilului îi curg şiroaie de lacrimi, iar tatăl nu ştie cum să îl liniştească. „Îţi aduce tati de toate, dar fii cuminte, că mai stăm puţin şi mergem acasă“, se aude vocea bărbatului. Băieţelul este doar unul dintre copiii care suferă de boala care nu iartă pe nimeni.
În câteva saloane colorate cu personaje din desene animate şi floricele sunt trataţi micuţii. Pereţii coloraţi încearcă să facă şederea copiilor mai uşoară în salonul care a devenit aproape a doua casă. Numărul copiilor bolnavi de cancer care ajung în această secţie s-a dublat în ultimii ani şi apar din ce în ce mai multe cazuri grave, spun medicii. „Factorul genetic poate fi o cauză a apariţiei acestei boli, la fel stilul de viaţă. Cele mai întâlnite tipuri de cancer la copii sunt leucemiile, limfoamele și tumorile cerebrale, renale, osoase. Prin tratament, leucemiile acute, de exemplu, ajută copilul să supravieţuiască, iar peste zece ani poate fi considerat vindecat“, a explicat prof. univ. dr. Polixenia Stancu, şefa Clinicii de Oncopediatrie.
„La ultima cură de citostatice s-a simţit foarte rău. Zece zile nu a mâncat“
O fetiţă cu ochii mari şi hăinuţe roz se joacă într-unul dintre cele trei paturi ale unui salon. Are abia un an şi şapte luni, dar boala nu a ţinut cont de vârstă. În urmă cu câteva luni, i-a fost depistată o tumoră pe creier şi de atunci a început o luptă contra cronometru pentru ea şi părinţi. Până acum, corpul ei micuţ a trebuit să suporte două operaţii. Alina, mama fetiţei, are 19 ani şi, deşi viaţa o face să ducă o luptă grea încă de acum, tânăra ştie că tot ceea ce trebuie să facă este să lupte pentru copilul ei. Cu vocea tremurată, tânăra povesteşte că după ce fetiţa a împlinit un an a început să nu mai mănânce. Atunci mama s-a îngrijorat şi a început să îi facă analize. „Am ajuns de câteva ori cu ea în urgenţă. După multe alte analize, i s-a făcut un RMN şi atunci am aflat că are tumoră pe creier. Am fost trimişi cu elicopterul la Bucureşti, unde a fost operată de două ori“, spune mama fetiţei.
Acum, la cinci luni de la ultima operaţie, fetiţa este mai bine, deşi în acel moment medicii nu îi dăduseră nici o şansă. Zece zile pe lună mama trebuie să stea internată cu ea în Secţia de Oncopediatrie din Craiova, unde medicii îi fac tratamentele necesare. Micuţei i se fac citostatice care îi răvăşesc organismul firav. „La ultima cură de citostatice s-a simţit foarte rău. Zece zile nu a mâncat. Este greu, dar facem tot ce este posibil să fie bine“, a spus mama.
„Periodic ne mai confruntăm cu absenţa unor citostatice“
Alina nu ştie exact de ce fetița ei s-a îmbolnăvit. I s-a spus că a avut această problemă de la naştere sau că boala a apărut din cauza medicamentelor pe care le lua pentru că răcea des. Acum nu se mai gândeşte la ce a fost, ci la tot ce ea şi tatăl fetiţei trebuie să facă pentru micuţa lor. „Este bine că totuşi ni se asigură tratamentul. Eu trebuie să cumpăr un sirop cu 230 de lei, care îi ajunge fetiţei pentru o lună de tratament. Sunt nişte costuri, dar ne mai ajută părinţii mei“, a mai spus mămica.
Povestea Alinei şi a fetiţei ei este doar o parte din realitatea dureroasă pe care o trăiesc, la rândul lor, alţi părinţi şi copii.
Peste 400 de copii mor în România în fiecare an din cauza acestei maladii, arată Statisticile Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC). Țara noastră are cea mai ridicată rată de mortalitate în rândul copiilor, iar asta se pune şi pe seama tratamentelor destul de costisitoare. „Tratamentele sunt administrate conform programului naţional de sănătate. Periodic, ne mai confruntăm cu absenţa unor citostatice sau cu situaţii în care tratamentele ajung cu întârziere“, a adăugat prof. univ. dr. Polixenia Stancu.
