http://www.youtube.com/watch?v=LBYVZbhOlY4″ frameborder=”0
Gazeta de Sud a primit la redacție o sesizare prin care ni s-a adus la cunoștință faptul că unii minori din Centrul de recuperare și reabilitare pentru copilul cu handicap „Noricel“ din Craiova sunt supuși unui tratament neadecvat de către infirmiere. Semnalarea neregulilor a venit chiar de la una dintre infirmiere, care s-a aflat acolo pe 25 iulie, în prima sa zi de lucru. Pe durata a patru ore, căci atât prevedea contractul său, Paula Moldoveanu a trăit momente care au marcat-o profund. A fost atât de impresionată de relele tratamente de care aveau parte unii dintre copiii de la Centrul de plasament „Noricel“ încât după terminarea programului a mers la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Dolj, instituție care are în subordine centrul, și și-a înaintat demisia.
Paula Moldoveanu a participat la un concurs pentru ocuparea unui post de infirmieră organizat de DGASPC Dolj. A luat concursul și a fost repartizată la Centrul „Noricel“, spunându-i-se că acolo este nevoie de personal. Prima sa zi de lucru a fost și ultima. Știa că avea să întâlnească acolo copii cu dizabilități şi că va fi greu, dar ceea ce a văzut în cele patru ore cât a stat acolo a marcat-o pe viață. „Când am ajuns acolo, copii din centru erau în curte la joacă, mai puțin un băiat de 14 ani și o fetiță care dormea într-una dintre camerele în care infirmierele făceau curat. Băiatul stătea pe o saltea învelită cu o folie protectoare pentru a nu se uda. Văzusem copii cu dizabilități, dar nu într-un centru. Mi-au dat lacrimile. M-a impresionat. Infirmierele mi-au spus atunci: «Fii fără grijă că te obișnuiești! Trebuie să fii puternică!». După câteva minute au început să țipe la băiatul care încerca să se ridice. Copilul se așeza la loc la comanda lor. Apoi au început să-i vorbească urât, foloseau expresii îngrozitoare. Le-am atras atenția. Le-am zis că și eu am copii acasă și nu cred că pot să mă port urât cu copiii aceștia. E ca și cum m-aș purta urât cu ai mei. Am întrebat dacă altfel nu se poate vorbi cu copilul. Mi s-a răspuns sec: «Nu. Aici trebuie să țipi. Aici trebuie să dai». Am ieșit afară, în curte. Acolo există camere de luat vederi, dar nu și în interior. Așa că afară au un comportament mai frumos“, a explicat Paula Moldoveanu.
„M-a șocat tratamentul aplicat copilului, palmele trase, injuriile“
În curtea centrului, noua infirmieră i-a găsit și pe ceilalți copii aflați în plasament, care se jucau înainte de masă. Acolo avea să fie martora altui incident. „A venit în curte și infirmiera care avea grijă de copilul pe care îl găsisem pe saltea. Băiatul o ținea de braț. Am înțeles că îi place să se plimbe. Este unul dintre lucrurile care îi fac plăcere. Au venit în foișorul din curte și băiatul a început să tragă de o blană, așa că infirmiera i-a spus să înceteze. Copilul s-a ridicat, a apucat-o de braț pentru că dorea să fie plimbat. În acel moment, infirmiera l-a bruscat și a început din nou să-i vorbească urât. Băiatul, ca reacție, i-a tras o palmă infirmierei peste burtă. Ce a urmat avea să mă lase fără cuvinte. Însoțitoarea băiatului a început să dea în el cu palmele, cu pumnii. L-a luat de acolo, l-a drăcuit, a zis că-l omoară. L-a tras după ea, spunându-i: «Vino că te aranjez eu». Și l-a dus în cameră, acolo unde nu există camere de filmat. Nu știu ce a urmat. Cred că la jumătate de oră după incidentul din curte am urcat în Centru. Trebuia să mergem cu copiii sus, să-i schimbăm, să-i spălăm și să-i pregătim de masă. L-am găsit atunci pe băiat în pielea goală, într-un pat, chircit, cu privirea pierdută. Am rămas șocată. Parcă era în transă. Le-am spus să-i dea ceva pe el, veneau și ceilalți copii de afară. Pe mâna dreaptă avea urma unei lovituri de coadă de mătură. Am văzut acest lucru pentru că băiatul își făcuse nevoile lângă saltea și am mers să șterg.
Între timp, infirmiera care îi aplicase corecția s-a dus jos și a luat un gel de la asistentă, cred că pentru tromboză și hematoame, probabil foarte folosit acolo. I l-a aplicat local. I-am rugat din nou să-l îmbrace. Era în cameră și un alt copil mai mare, care provenea dintr-un centru și care ajuta personalul. Era și el pornit pe sărmanul băiat. A început să țipe, să dea în el. I-am spus și lui să-l îmbrace. Eu nu știam de unde să iau hainele, că aș fi făcut acest lucru. Mi-a spus că oricum și le dă jos și le rupe, așa că nu are nici un rost. Ba mai mult, infirmiera spunea că își face nevoile intenționat să le facă lor necaz. M-a șocat tratamentul aplicat copilului, palmele trase, injuriile“, a povestit, cu lacrimi în ochi, Paula Moldoveanu.
Lucrurile nu s-au sfârșit, din păcate, în acea cameră. „Copilul a fost dus în pielea goală la masă. Atunci am spus altui angajat să-i dea măcar o pereche de chiloți pe el. Prima dată nu a vrut. Apoi a mai intervenit o persoană și l-a trimis să-l îmbrace“.
„Am rămas șocată“
În sala de mese, Paula Moldoveanu a întâlnit și alți copii, dar și alte situații neplăcute. „Un alt copil micuț m-a impresionat. Îmi cerea apă și îmi arăta cu mâna gurița. Nu știam de unde să iau o cană de apă și am mers la oficiu. Acolo un îngrijitor mi-a răspuns: «Dă-l dracu’ că dacă vrea poate să bea și după ce mănâncă». I-am explicat că îi este sete. Copilul se ținea după mine și îmi zicea: «Apă, apă» și îmi arăta gura. Într-un final, dacă a văzut că insist, mi-a adus o cănuță de apă. De asemenea, erau la masă și patru copii care trebuia hrăniți pentru că nu o puteau face singuri. Am mers la cel mai slăbuț dintre ei. Mi s-a explicat că trebuie să-l țin de mâini și să-i bag forțat mâncarea în gură, că așa mănâncă el. Am încercat de câteva ori, dar copilul refuza, vomita, chiar s-a înecat, așa că i-am scos cu mâna mâncarea din gât. L-am luat de la masă, l-am spălat și am mers să-l culc. Trebuie să spun că în sala de mese nu erau decât infirmiere și bucătărese, nici un medic, nimeni care să intrevină în cazul unor accidente, căci sunt copii cu probleme“, a povestit în continuare Paula Moldoveanu.
După terminarea mesei, schimbatul și culcatul copiilor, femeia a plecat. Cele patru ore pentru care fusese angajată se scurseseră. „Am plecat plângând. Am rămas șocată. Mergând pe stradă, m-am hotărât să ajung la Direcție să-mi anulez contractul de muncă. M-au întrebat cei de la Resurse Umane ce anume s-a întâmplat. Le-am spus că eu nu pot să lucrez acolo. Nu pot să fac ce fac alții. Micuții erau «alintați» cu câte o palmă, cu câte o înjurătură. Copilul acela a fost supus unui tratament inuman: nu pot să uit felul în care l-am găsit în cameră, lovit, în pielea goală, felul în care i se vobea. În privirea acelui copil am văzut privirea propriului meu copil, care e cam de aceeași vârstă. Pur și simplu m-am blocat. Nu am putut să reacționez. Creierul nu a mai funcționat. Nu am crezut că există așa ceva. Am mai auzit, dar să văd cu proprii ochi… Nu este răzbunare. Eu pe la Direcție nu mai calc în viața mea, cu toate că îmi depusesem dosar și pentru concursul de asistent medical. Nu mai sunt în stare de nimic. Am luat legătura telefonic cu mama băiețelului, după ce am plecat de la Centrul «Noricel». Eu nu pot să fac ce fac alții. N-am să fac niciodată. De când am plecat, nu pot decât să mă gândesc la copilul acela și la ce s-a întâmplat acolo. Nu-mi revin“, a explicat Paula Moldoveanu.
Mamei băiatului cu pricina îi este greu să creadă cele auzite: „Nu pot să cred nici acum. L-am mai luat acasă puțin zgâriat, lovit. Mi s-a spus că a căzut, că a alunecat în baie, că a fost un accident. Nu l-am luat cu lovituri foarte mari. N-am știut că este bătut, nu mi-am închipuit așa ceva. M-am gândit că este tras de mână sau certat, dar nu să-l trateze ca pe un animal, să-l bată, să-l țină în pielea goală. De patru ani este la centru pentru că este un copil cu handicap, autist, care nu vorbește. Comunică nonverbal, îți arată ce vrea, dar nu vorbește. Miercurea mă duc la el cu un pachețel, îl vizitez, mai stau cu el, până îmi arată să plec. Copiii ca el își creează anumite automatisme. Știe că miercurea trebuie să vin la el. Sâmbăta, duminica, cum putem, îl luăm acasă și-l aducem seara înapoi la Centru. S-a creat în mintea lui acest obicei, știe că trebuie să meargă și acolo“, a declarat Cristina, mama băiatului.
Răspunsul oficialităților
Ne-am deplasat la Centrul „Noricel“ pentru a afla opinia celor reclamați. Nu am reușit să obținem o poziție oficială fără a avea o aprobare scrisă din partea conducerii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj, așa că am ciocănit la ușa directorului general Florin Stancu. „Am primit și noi o sesizare în cursul zilei de astăzi (luni, 28 iulie – n.r.) despre acte de violență care s-au petrecut acolo în urmă cu câteva zile. Sigur că am dispus toate măsurile care se impun în aceste situații pentru că suntem o instituție care nu tolerează violența sub nici o formă. Mai mult decât atât, am mai desfășurat campanii în care am spus clar: «Bătaia doare, dar nu corectează». Ne-am adresat chiar și comunității. Încercăm să combatem fenomenul abuzului și în comunitate, cu atât mai mult în centrele de plasament de care ne ocupăm în mod direct. Trebuie verificate toate aspectele sesizate și dacă există vinovați de săvârșirea acestor acte, să plătească așa cum se cuvine“.
Am fost curioși să aflăm de ce nu există camere de luat vederi și în interiorul Centrului, ci doar în curte, după cum fusesem informați. „Există niște standarde minime de calitate, standarde obligatorii care trebuie să garanteze și dreptul la intimitate al beneficiarilor din sistemul nostru. Aceste camere nu pot fi montate chiar peste tot, dar ele există în spațiile comune, există și în curtea interioară a centrului. Cu siguranță că am dispus și verificarea imaginilor de pe aceste camere pentru a observa eventuale probleme, dintre cele sesizate. Nu au mai existat astfel de probleme în ultimii patru-cinci ani la acest centru și nici în alte centre din instituția noastră. Dacă s-a întâmplat de data aceasta, îl considerăm un accident ce trebuie reperat de îndată pentru că nu tolerăm violența sub nici o formă în instituția noastră“, a completat Florin Stancu.
