Concerte, pagini muzicale de mare popularitate, avanpremiera spectacolului „Rinocerii“ de Eugen Ionesco, în regia marelui Robert Wilson, un eveniment teatral excepţional, toate figurează pe agenda culturală a acestui sfârşit de săptămână.
Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia“ prezintă astăzi, de la ora 19.00, în cadrul stagiunii estivale, un concert organizat în parteneriat cu Asociaţia Interculturală Româno-Coreeană. La pupitrul diriijoral se va afla Alexandru Iosub, iar solişti vor fi Doru Roman, percuţie (Timişoara), Sewon Bang, vioară (Coreea de Sud), Soyung Yu, soprană (Coreea de Sud) şi Sunghoon Simon Hwang, pian (Coreea de Sud). Din programul serii fac parte „Metanoia pentru percuție şi orchestră (prima audiţie absolută) de Eunhye Park, „Concertul nr. 4 în Re major pentru vioară şi orchestră, K. 218“ de Wolfgang Amadeus Mozart şi arii din operete precum Lied şi Csardas din opereta „Zigeunerliebe“ (Dragoste de ţigan) şi aria „Meine Lippen, sie kussen so heiss din opereta Giuditta“ de Franz Lehar, aria „Strahlender Mond“ din opereta „Der Vetter aus Dingsda” (Logodnicul din lună) de Eduard Kunneke, „Les filles de Cadix“ de Leo Delibes şi „Concertul nr. 3 în Do minor pentru pian şi orchestră, op. 37“ de Ludwig van Beethoven. Preţul biletului este de 15 lei şi 10 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari.
Sâmbătă, 28 iunie, de la ora 19.00, iubitorii muzicii sunt aşteptaţi în Piaţa „Mihai Viteazul“ pentru a petrece o seară perfectă în compania Coralei Academice a Filarmonicii „Oltenia“, care vor interpreta pagini muzicale de mare popularitate, precum „Chindia“ de Alexandru Paşcanu, „Păstoriţa“ de Marţian Negrea, „Iac-aşa!“ de Simeon Nicolescu, „Dor, doruleţ“ de Ioan D. Chirescu şi altele. Dirijor va fi Florian-George Zamfir. Dacă vremea va fi nefavorabilă, concertul se va desfăşura în sala Filarmonicii „Oltenia“.
Cortina se ridică pentru a intra în scenă „Rinocerii“
Duminică, 29 iunie, de la ora 19.00, Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ va prezenta avanpremiera spectacolului „Rinocerii“ de Eugene Ionesco, o piesă care „nu are nimic natural“, după cum mărturisea cel care semnează regia, marele Robert Wilson. „Am lucrat inițial tot spectacolul fără text, într-un fel ca într-un film mut. După aceea am introdus elemente auditive. Eu încep cu mișcarea, spre deosebire de majoritatea regizorilor. Pornesc de la o structură în care fiecare element de mișcare sau lumină are o realitate a lui. Și decorul poate fi un plan separat. Poate că arăt o pădure, iar acolo se întâmplă lucruri care n-au nici o legătură cu cuvântul rostit. Ce văd în decor poate să fie diferit de ce aud. Gesturile pot fi altceva, iar lumina le poate schimba etc. Sunt mai multe straturi care se întrepătrund. Poți să le vezi independent. De exemplu, poți urmări spectacolul de lumini sau numai mișcările, sau numai suntele. Dar, când le vezi pe toate, ele se potențează unele pe altele, fără a se ilustra unele pe altele. Avem straturi, ca într-un cheeseburger, și fiecare strat are un anumit gust și un anumit miros. Dar când le pui unele lângă altele se întâmplă altceva. Lucrez mult timp la fiecare strat, după care le așez unul lângă altul. André Malraux, care a fost ministru al culturii în Franța, zicea că teatrul occidental e legat de literatură. Cred că voia să spună că actorul, regizorul, scenograful citesc un text și apoi fac tot ce pot ca să-l ilustreze. În teatrul Nô există o piesă din secolul al XIV-lea: băiatul cunoaște o fată; băiatul și fata se îndrăgostesc; băiatul o părăsește pe fată; fata îl așteaptă treizeci de ani; fata se sinucide; ea e pe moarte, iar băiatul se întoarce. Se joacă și azi, în secolul XXI, cu același mișcări, două treimi dintre ele fiind abstracte și neavând nici o legătură cu povestea. Ciudat, nu? Dar, pentru japonezi, a atașa un sens la mișcare ar însemna a reduce sensul. Deci, mișcarea poate fi pură. Alătură de muzică și de text, duce la altceva. Pentru japonezi, nu e atât de ciudat acest teatru în care vizualul e diferit de auditiv. Dacă asculți un spectacol de teatru radiofonic, ești liber să-ți imaginezi cum arată actorul, cum arată sala în care se află etc. Dacă vezi un film mut, ești liber să-ți imaginezi sunetul, muzica, vocea actrițe. Dacă te uiți la televizor și-i oprești sonorul, devii mult mai conștient de mișcare – vezi că tremură o buză, că niște degete se mișcă nervos. Te concentrezi pe vizual. Spectacolul meu e ca un spectacol de teatru radiofonic sau un film mut. Așa e mai mult spațiu pentru imaginația spectatorului“, a declarat Robert Wilson.
Preţul unui bilet la avanpremieră este de 50 lei pentru orice categorie.
