http://www.youtube.com/watch?v=CdLHBeGkBXU
Pustiu ieri în majoritatea localităţilor de pe ruta Craiova-Bechet. Oamenii au preferat să îşi vadă de activităţile de zi cu zi, să muncească la câmp, chiar dacă era zi de duminică, sau să petreacă în compania vecinilor, dezbătând problemele naţiunii în crâşmele din comună. Cei care s-au încumetat totuşi să iasă la vot au fost cei care au speranţe ca noii aleşi în Parlamentul European să le rezolve o parte din probleme. Ceilalţi însă, în special vârstnici, nu se dumiriseră nici măcar după momentul votului pentru cine au pus ştampila, fiind convinşi că au votat viitorul preşedinte al României. Au mărturisit sincer că au ales şi ei aşa cum şi cu cine alege toată lumea, iar scuza a fost pe măsură, sunt bătrâni, fără carte, iar speranţa lor este în tinerii care ştiu mai multe…
În majoritatea localităţilor doljene trăiesc oameni care îşi duc traiul de pe o zi pe alta. Cu greu mai cred în promisiuni, însă trăiesc cu speranţa că poate cineva, într-o zi, îşi va pleca urechea şi la problemele lor, dacă nu pentru ei, măcar pentru copiii şi nepoţii lor. Dorinţa celor care au votat a fost unanimă: un sistem medical care să respecte omul, să îl ajute, să ofere soluţii pentru a nu rămâne imobilizaţi într-un căruţ sau la pat. Vor un viitor mai bun pentru cei mici, un sistem de învăţământ care să ofere soluţii adevărate şi nu doar fabrică de bani care scoate şomeri pe bandă rulantă, un trai mai bun şi o bătrâneţe fără griji, cu pensii decente. Oamenii visează ca într-o zi să aibă drumuri mai bune şi să existe pieţe de desfacere a mărfii. Dezamăgirea trăită de-a lungul anilor a fost vizibilă în zi de alegeri europarlamentare, când prezenţa la vot până după orele prânzului a fost extrem de scăzută. La secţia de votare deschisă în incinta bibliotecii oraşului Bechet, până la ora 11.30 votaseră 100 de persoane. 39 de persoane care nu se pot deplasa, vârstnici sau imobilizaţi, solicitaseră urna mobilă. La ieşirea din secţia de votare am întâlnit-o pe Nina Almăjanu. Mamă a doi copii, însărcinată în luna a şaptea cu al treilea, femeia votase cu speranţa că, poate, europarlamentarii se vor gândi şi la oamenii săraci, vor încerca să dezvolte oraşele mici, vor ajuta întreprinzătorii să deschidă firme în localitatea lor. „Am venit să alegem dreptatea. Vrem o situaţie mai bună pentru noi şi copiii noştri. Imaginaţi-vă cât de greu ne este. Nu avem de muncă nici eu, nici soţul. Trăim din alocaţiile copiilor. Nici măcar ajutor social nu primim. Cererea ne-a fost respinsă! Sperăm ca măcar noii europarlamentari să ţină cont de problemele noastre, să vină aici, în mijlocul nostru, al celor care i-am votat pentru a ne afla necazurile“, a povestit femeia.
„Merg la vot de fiecare dată. îmi fac datoria de cetăţean”
Tot în Bechet, la o altă secţie de votare, l-am întâlnit pe Iulian Bicean. Cu mâinile tremurându-i, cu ochii plini de lacrimi, bătrânul în vârstă de 78 de ani a povestit drama prin care trece. Imobilizat într-un căruţ cu rotile, bărbatul a mărturisit că nu a lipsit niciodată de la vot, că este datoria fiecărui cetăţean să îşi exprime opţiunea. „Nu mi-aş dori decât sănătate şi ca aceia care vor câştiga să se gândească şi la noi, ăştia bolnavi… De aproape şapte ani sunt în căruţ cu rotile din cauza unui accident de maşină… De-a lungul anilor, nici un politician care promisese marea cu sarea nu a făcut nimic pentru noi, amărâţii. Şi căruciorul cu care mă deplasez l-am primit de la oameni cu suflet şi nu de la spitale sau oameni politici sau autorităţi… Roţile i s-au defectat deja. Nu ştiu ce o să fac pentru că nu îmi voi permite să cumpăr altul. Nu am familie, nu am pe nimeni, trăiesc dintr-un ajutor social de 140 de lei pe lună şi din mila oamenilor care mă cunosc. Merg însă la vot aşa cum pot. De fiecare dată. Îmi fac datoria de cetăţean. Ei, însă, atunci când ajung la putere uită de noi, nu îi interesează decât cum să fure mai mult“, a spus bătrânul.
Agricultorii vor pieţe şi depozite angro în care să îşi ducă producţiile
Daniel Cocâlnău şi Costin Dănuţ au povestit că pentru ei nu există zi liberă. Muncesc zi şi noapte pentru a-şi întreţine familia. În ciuda acestui fapt, au lăsat preţ de câteva minute munca din solarii şi au venit să voteze. Vor avea drum lung de parcurs în cazul în care vor găsi o piaţă în ţară care să le primească la preţ decent legumele, altfel şi de această dată se vor alege cu o pagubă însemnată, iar toată munca lor va ajunge hrană pentru animale. „Drumurile judeţene sunt la pământ. Ar fi momentul ca cineva să se gândească şi la acest lucru. Suntem necăjiţi pentru că riscăm ca toată munca noastră de până acum să se strice. Avem în maşină lăzi cu roşii şi cartofi pe care nu avem unde să le ducem. Nu există pieţe sau depozite angro care să ne primească marfa. Am sunat la toate pieţele din ţară, însă nimeni nu ne primeşte. Vom fi nevoiţi să străbatem sute de kilometri şi, în schimb, să primim un preţ de nimic… Preţurile au scăzut simţitor în ultimele săptămâni, iar culturile în mare parte sunt compromise din cauza ploilor abundente. Am cumpărat roşii de la magazin cu 6,7 lei kilogramul, iar acum pe ale mele sunt nevoit să le dau cu maximum 5 lei… Apoi, mai avem o problemă. Rudele noastre plecate la muncă în Spania ne-au spus că străinii nu mai vor să ne recunoască permisele de conducere pentru anumite categorii. Europarlamentarii noştri trebuie să rezolve această situaţie pentru că vom fi nevoiţi, la rândul nostru, să plecăm în străinătate şi riscăm să luăm amenzi usturătoare“, au povestit bărbaţii.
„Am votat trandafirul, am ales preşedintele ţării…“
Nici în comuna Sadova prezenţa la vot nu a fost prea mare până la ora 14.00. La Secţia de votare nr. 470, structura Piscu Sadovei, gardurile erau împânzite cu afişe electorale. Cea mai gravă problemă în această comună este lipsa locurilor de muncă, fapt pentru care în această localitate sunt cei mai mulţi asistaţi social. Locuitorii sunt însă resemnaţi, mărturisind că, indiferent de culoarea politică a aleşilor noştri, aceştia fac până la urmă alianţe pentru a câştiga tot ei, bat palma, iar oamenii rămân cu buza umflată. Cei mai mulţi care veneau la secţiile de votare erau vârstnici pentru care nici nu mai conta cu cine sau pentru cine votează, atâta timp cât se prezentau la urne. Nici măcar după ce au ieşit din secţiile de votare, oamenii nu s-au lămurit pentru ce au fost chemaţi, de ce au fost alegeri, cine s-a ales şi de ce. „Vreau să fie mai bine. Ştiu că sunt alegeri, dar na, ce ştiu eu, sunt bătrână… Am votat trandafirul, am ales preşedintele ţării… Am trei milioane pensie, mă descurc cu greu, ar trebui ca ăia de la putere să facă şi pentru noi ceva! Eu cât oi mai sta pe lumea asta m-oi descurca, dar ce fac tinerii? Am nepoate şi cu două facultăţi care nu-şi găsesc de muncă“, a povestit Floarea Ghiţulescu, din comuna Sadova. Şi vecina de casă, Angela Peşa, s-a prezentat la vot cu aceeaşi dorinţă, ca ţara să aibă un nou preşedinte: „Am votat pentru preşedintele ţării, aşa mi-au spus toţi că trebuie să fac… În rest, ce să vă zic mamă că sunt bătrână şi nu ştiu… Am votat şi eu ce votează lumea“.
La Rojişte, însă, o situaţie cu totul aparte. Până la ora 14.00, peste 300 de persoane îşi exercitaseră deja dreptul de vot. Şi aici erau mulţi dintre cei în vârstă care nu ştiau pentru ce au fost organizate alegeri, însă „obligaţia“ cetăţenească i-a determiant să se prezinte. „Nu ştiu ce alegeri sunt că sunt bătrână şi bolnavă. Dar, am votat aşa cum am crezut noi că e mai bine. Am vorbit cu unul, cu altul şi am aflat cum trebuie să pun ştampila“, a spus o bătrână.
