21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalNegoi - comuna în care ruinele amintesc de vremuri bune

Negoi – comuna în care ruinele amintesc de vremuri bune

\n

Localitate mică, la Dunăre, între Rast şi Catane, comuna doljeană Negoi are în prezent aproximativ 2.300 de locuitori. Alte sute de localnici au părăsit vatra satului, în special tineri, plecând pe alte meleaguri. Au rămas în urma lor case pustiite, părinţi care trăiesc cu dorul copiilor. Degeaba pământul este extrem de roditor, dacă în sat mai sunt doar cei vârstnici care nu îl mai pot lucra… L-au dat în arendă celor opt fermieri. Nu sunt mulţumiţi cu ce primesc, dar, până la urmă, decât să îl lase necultivat, oamenii acceptă oricât în schimb… A trecut prin multe de-a lungul anilor comuna Negoi. Prin multe au trecut şi oamenii. Au luptat cu viitura, după ce Dunărea s-a revărsat peste satele din luncă, au văzut cum apa le băltea în case, iar fântânile din gospodării ajunseseră focar de infecţie. Au muncit, au curăţat fântâni, au ridicat case, însă nu au putut păstra copiii aproape de casă. Încearcă din răsputeri să reînvie tradiţiile şi îşi păstrează în continuare, în ciuda tuturor necazurilor, credinţa.

Vârstnicii satului povestesc că numele localității se crede că vine de la Neagoe Basarab. În timpurile cele mai vechi, teritoriul pe care este situată comuna a aparținut familiei Brăiloiu și a fost trecută ca zestre unui principe, graf austriac, prin căsătoria sa cu o fiică a lui Neagoe Basarab. Apoi a devenit moștenirea lui Brăiloiu Cornițoiu și, în fine, vândută lui Paciurea, pe timpul lui Alexandru Șuțu. Era o localitate veche, în trecut, cunoscută sub numele de Urâți. Nu se știe data exactă a primei menționări documentare, însă se spune că fondatorii satului erau niște oameni mari, uriași, cu figură urâtă. Satul a luat numele lor. În jurul anului 1790, din cauza inundațiilor dese la care era expusă comuna Urâți, locuitorii s-au mutat la conacul lui Neagoe, unde se afla și comuna cu numele acestuia. Comuna şi-a schimbat denumirea în Negoi. Dovadă a vremurilor demult apuse stă biserica, monument istoric, din localitate. Negoiul a avut o vreme anexată şi actuala comună Catane, iar pe la 1845, moşia era proprietatea prinţului Gheorghe Bibescu, fost domnitor în Muntenia. Tot o dovadă vie a trecutului au rămas şi conacele foştilor boieri. Clădiri cu o arhitectură deosebită, revendicate, apoi vândute de moştenitori sunt la un pas să cadă. Nici nu mai ştiu oamenii locului cui aparţin aceste imobile. La urechile lor a ajuns faptul că, iniţial, conacele au fost cumpărate de italieni, vândute apoi unor nişte nemţi, care, potrivit localnicilor, nu s-au arătat în comună… Aceste conace aparţineau pe vremuri boierilor Gabroveanu, care stăpâneau toate câmpurile din comuna Negoi şi câmpiile din jur. Cele două conace au servit în vremea comuniştilor drept spital de psihiatrie, respectiv sediu de primărie până în urmă cu ceva ani. „După apariţia Legii retrocedărilor, urmaşii boierilor Gabroveanu au intrat în posesia conacelor boiereşti, adevărate palate, dovadă vie că în acele timpuri boierii o duceau foarte bine… Conacul are o arhitectură de invidiat, iar în interior uşile şi tavanele un stil aparte. De-a lungul anilor, copiii se jucau în jurul conacelor. Povesteau că văd pe ferestre în interior tablori deosebite. Spuneau că erau suflate cu aur. Pe timpul lui Ceauşescu, în acest conac care funcţiona ca spital a lucrat doctorul Udriştoiu. Era o clinică de psihiatrie recunoscută în toată ţara… După ce a fost însă vândută, de proprietate s-a ales praful. Deşi unul dintre conacele impozante este situat chiar lângă sediul primăriei, rudarii şi hoţii au vandalizat imobilul, fără ca nimeni să intervină. Dincolo de faptul că era o proprietate privată, era o dovadă vie a trecutului nostru. Moştenitorii nu au dorit decât bani, nu le-a păsat în mod clar de rădăcinile lor. Pe lângă aceste conace, tot boierii Gabroveanu aveau herghelii de cai şi grajduri întinse, de care însă s-a ales praful. S-a furat tot, nu mai există nimic“, a povestit Lidia Adriana Zavelea, primarul comunei Negoi.

„Pe lângă această suferinţă a dorului de cei dragi, localnicii trăiesc cu altă durere, a  pământului…“

Despre vremuri demult trecute vorbeşte şi preotul din comună, care a preluat această parohie din 1989. Biserica a fost construită undeva în jur de 1814-1816 şi refăcută în secolul XX. S-a stabilit aici de peste două decenii, iar oamenii locului i-au devenit o familie. „Sunt oameni credincioşi în Negoi, cu frica lui Dumnezeu, care vin la slujbe, care îşi pomenesc străbunii. Este trist însă că tinerii au plecat şi pleacă de acasă. O să rămână satul nelocuit odată cu dispariţia noastră, a celor vârstnici. Pe de o parte, trebuie înţeleşi, nu au ce să facă aici şi este mare păcat, pentru că este o zonă frumoasă şi ar putea atrage investitori străini. Pe lângă această suferinţă a dorului faţă de cei dragi, localnicii trăiesc cu altă durere, a  pământului, a faptului că vârsta şi condiţia socială nu le mai permit să îl muncească şi îl dau în arendă, iar ce primesc în schimb nu îi mulţumeşte. Însă, decât nimic şi să trăiască cu păcatul că îl lasă necultivat, acceptă puţinul care îl primesc. Oamenii spun că este foarte dureros, mai ales că s-ar putea face ceva. S-ar putea aduce investitori străini. Era o comună frumoasă. Când veneai de la Băileşti spre Negoi se zăreau de departe două clădiri: biserica şi conacul boieresc. Astăzi se mai vede doar turla bisericii, acoperişul conacului a început să cadă. Aceas locaş este pe lista monumentelor istorice, a fost construit undeva pe la 1800. Am reuşit să îi refacem picturile şi tot ce ţine de interior, iar în acest an aşteptăm bani de la bugetul local pentru refacerea acoperişului“, a spus Marian Iorga, preot paroh al bisericii din Negoi.

„Am o fetiţă de un an şi câteva luni căreia vreau să îi ofer altă viaţă“

Nu se ştie însă pentru cât timp puţinii tineri rămaşi în Negoi vor putea face faţă sărăciei. Lipsa locurilor de muncă îi goneşte de acasă. Au copii mici şi vor măcar pentru ei un viitor mai bun. „Este trist, însă asta este realitatea în România de azi. 90% dintre tinerii comunei au plecat. Şi eu am fost plecat în ultimii doi ani la muncă în Anglia. Am o fetiţă de un an şi câteva luni, căreia vreau să îi ofer altă viaţă. Muncesc în construcţii în prezent chiar aici, în comună, însă în momentul în care vom termina lucrările nu am altă soluţie decât să iau iar drumul străinătăţii“, a spus Gheorghiţă Scarlat, de 28 de ani. Cu dorul copiilor plecaţi departe de casă de peste un deceniu trăieşte şi Aneta Chelu. Are 85 de ani şi aşteaptă cu nerăbdare luna august, în preajma zilei de Sfânta Maria. Atunci a primit promisiunea că cei dragi ei, copii şi nepoţi, se vor întoarce din străinătate acasă, pentru a petrece împreună câteva săptămâni.

27 de echipamente sportive sunt ţinute la şcoală şi sunt folosite, pe rând, de toţi copiii

În prezent, în Negoi sunt aproximativ 400 de copii. 308 dintre ei sunt înscrişi la grădiniţă şi la şcoală. Localul unităţii de învăţământ din Satul Nou este un imobil de prin 1950, ocolit de-a lungul anilor de reabilitare. „Practic este nevoie de reabilitare completă, începând de la acoperiş, săli de clase, grup sanitar. Este o investiţie amplă, însă trebuie făcută. Nu avem nici măcar apă în această şcoală, tocmai de aceea nici nu am depus documentaţie pentru solicitarea autorizaţiei. Aşteptăm reabilitarea completă, după care vom intra în legalitate. Elevii noştri sunt copii deosebiţi. În ciuda condiţiilor sociale au obţinut rezultate mulţumitoare. Cei mai mulţi provin din familii care trăiesc doar din ajutor social, alţi 40% au părinţii plecaţi la muncă peste hotare şi se află în grija bunicilor. Am încercat prin diverse proiecte să obţinem unele facilităţi pentru aceşti copii. Funcţionează astfel programul Şcoală după Şcoală pentru 12 elevi de etnie romă, proveniţi din familii extrem de nevoiaşe. În fiecare zi de miercuri, aceştia rămân după orele de curs la şcoală, unde îşi fac temele. Ceea ce este foarte important este faptul că aceşti copii primesc o masă caldă. La începutul anului şcolar au primit rechizite, ghiozdane, caiete speciale. Printr-un alt proiect am reuşit să cumpărăm 27 de echipamente sportive. Erau destinate pentru preşcolari, pe care să le îmbrace atunci când efectuau activităţi recreative. Aceste echipamente rămân la şcoală şi de ele beneficiază însă şi copiii din ciclul primar şi cei mai slăbuţi din clasele gimnaziale“, a spus Aurora Baciu, directoarea Şcolii din Negoi. Este nevoie de bani pentru ca şi aceşti copii să beneficieze de laboratoare specializate, de o sală special amenajată pentru depozitarea alimentelor, de calculatoare, de un microbuz şcolar…
Cadrele didactice din aceste unităţi de învăţământ sunt persoane calificate, cu grade didactice, pasionate de meseria pe care o fac. Sunt profesori care fac zilnic naveta din Băileşti şi Calafat, din Bârca, dar şi din Craiova.

Nevoi multe, bani puţini

Reprezentanţii Primăriei Negoi sunt conştienţi de problemele acestor locuri. Infrastructura este la pământ, sute de persoane trăiesc la limita sărăciei, locuri de muncă nu există. „Mai avem doar 2.350 de locuitori, iar tineretul, aşa cum aţi văzut, este foarte puţin. Populaţia este îmbătrânită, iar odată cu decesul vârstnicilor, urmaşii acestora cu greu revin la sat. Avem peste 200 de dosare de ajutoare sociale, deci peste 400 şi ceva de persoane trăiesc doar din aceşti bani. În acest an, vom începe cu siguranţă reabilitarea unei structuri a şcolii, cea din Satul Nou şi a Căminului Cultural. Apoi, în vară, ne dorim foarte mult să aplicăm pentru proiecte care vizează extinderea reţelei de apă şi asflatarea străzilor, care în acest moment este la pământ. Tot din această toamnă, vom face ce ne stă în putere pentru a organiza o zi a comunei, aşa cum este firesc, vom încerca reînvierea tradiţiilor satului de altădată. Avem nevoie de un microbuz şcolar pentru ca iarna copiii să se deplaseze în condiţii optime“, a povestit Lidia Adriana Zavelea, primarul comunei Negoi.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS