Ştefan Augustin Doinaş
Ștefan Augustin Doinaș (pseudonimul literar al lui Ștefan Popa) s-a născut la 26 aprilie 1922, în localitatea Cherechiu, comuna Sântana din județul Arad (interbelic), „într-o casă de oameni înstăriți“, după cum el însuşi mărturisea într-o convorbire din 1998 purtată cu publicistul Emil Șimăndan.
A debutat în 1939, cu o poezie, în „Jurnalul literar“, câștigând apoi, cu volumul „Alfabet poetic“, în 1947, premiul Eugen Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet.
Astfel încât Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul „Cartea mareelor“, cuprinzând poeme preluate dintr-un volum mai vechi, rămas nepublicat, „Alfabet poetic“, dar și versuri de dată recentă, marcate de concesii făcute ideologiei oficiale (care reprezintă însă o excepție în creația sa). Volumul marca tranziția poeziei sale de la baladă la o poezie mai cerebrală.
A teoretizat alături de alți poeți membri ai Cercului literar de la Sibiu (în special, Radu Stanca) estetica baladei în poezie. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre membrii de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar „Manifestul“ acestuia, care a apărut în ziarul Viața în 1942.
Ștefan Augustin Doinaș este și autorul unor cărți de eseuri și reflecții pe marginea poeziei românești și a poeziei în general: „Lampa lui Aladin“ (1970), „Poezie și moda poetică“ (1972), „Orfeu și tentația realului“ (1974), „Lectura poeziei“ (1980). Cel mai cunoscut poem al său, unul dintre cele mai frumoase scrise vreodată în limba română este „Mistrețul cu colți de argint“. Activitatea sa literară acoperă toate genurile, meritele sale culturale și literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician în 1992.
