În tura de noapte, 50 de vârstnici sunt supravegheaţi de două persoane… Cazurile de urgenţă medicală ce se petrec după ora 16.00 trebuie să aştepte până la sosirea salvării, deoarece nu există medic angajat în regim de permanenţă. Cam acestea sunt, pe scurt, condiţiile de asistenţă oferite bătrânilor Craiovei care aleg să îşi petreacă ultimele zile din viaţă în Căminul pentru Persoane Vârstnice (CPV) aflat în subordinea Primăriei Craiova. Şi totul din cauza sistemului românesc, care în urmă cu ceva ani a decis blocarea tuturor posturilor pentru cei care lucrează în instituţii de stat. În numai o lună însă, situaţia va intra oarecum în normalitate, odată cu deblocarea celor 19 posturi de infirmiere şi asistente medicale, deşi deficitul este mult mai mare.
Sunt 306 persoane care îşi petrec anii bătrâneţii într-un cămin de stat, în care ar trebui să primească, indiferent de oră, asistenţa medicală şi socială de care au nevoie. Aproximativ 100 dintre aceştia suferă de Alzheimer, de demenţă, se află în imposibilitatea de a se deplasa. O parte dintre ei o fac doar cu ajutorul dispozitivelor medicale: a cadrelor sau cărucioarelor. Cea mai mare nevoie de atenţie o au vârstnicii de pe ultimele paliere ale Căminului. Întinşi pe paturile vechi sau ridicaţi în şezut, pe marginea patului, vorbind între ei sau murmurând parcă doar pentru ei gânduri sau nemulţumiri, bătrânii te privesc cu ochii trişti. Răspund la salut şi strigă la vederea asistentei că au nevoie de un calmant… Ce poate fi mai trist decât să auzi un vârstnic vorbindu-şi copiii de rău sau spunând că s-a săturat să trăiască… Aerul este greu respirabil, în ciuda tuturor detergenţilor folosiţi…
Mobilierul, în cea mai mare parte, este extrem de vechi, donat de diverse instituţii: paturile sunt donaţii de la spitale, saltelele dezafectate, nu speciale antiescară, aşa cum este normal pentru cei care zac la pat…
„Ne confruntăm cu un deficit de 37 de persoane“
În fiecare tură de noapte, pe fiecare etaj, la CPV din Craiova lucrează o infirmieră şi o asistentă medicală. Atât. Dacă în urmă cu trei ani existau 400 de angajaţi, astăzi sunt doar 130, deşi în organigramă sunt prevăzute 152 de posturi. Cei care se ocupă implicit de bătrâni sunt foarte puţini, restul sunt bucătari, paznici etc. „Ca în orice instituţie de stat, şi la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Craiova există un deficit mare de personal. Este foarte greu, având în vedere că, în prezent, ne confruntăm cu un deficit de 37 de persoane faţă de ceea ce prevede organigrama. Aceste două persoane care lucrează pe tură de noapte trebuie să supravegheze şi să ajute, în caz de nevoie, aproximativ 50 de vârstnici. În instituţia noastră, medicul lucrează de la 8.00 la 16.00, iar în cazul în care apar probleme medicale urgente solicităm intervenţia cadrelor medicale de pe ambulanţă. Imaginaţi-vă cât de greu este, deoarece la fiecare raport de gardă angajaţii se plâng de volumul de muncă. Este vorba de vârstnici, mulţi cu probleme medicale, care necesită atenţie deosebită. Zilnic, pentru a face faţă cerinţelor vârstnicilor, pentru schimbarea lenjeriei, dar şi a hainelor celor imobilizaţi lucrează atât infirmierele, aşa cum este normal, cât şi asistentele sau femeile de serviciu. Altfel nu ar putea face faţă. Sunt persoane imobilizate, care trebuie schimbate de câteva ori doar pe timpul zilei, ca să nu mai vorbim de cei care trebuie ridicaţi, hrăniţi, spălaţi“, a precizat Vali Giurcă, directorul Căminului pentru Persoane Vârstnice Craiova.
„Sunt oameni care suferă de demenţă, alţii de Alzheimer, care ne solicită de foarte multe ori pe noapte“
Rodica Căldăruş este asistent-şef la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Craiova de peste 16 ani. Dincolo de sentimentul de compasiune pentru cei aflaţi în nevoie, femeia mărturiseşte că slujba într-un astfel de centru nu este uşoară: „Noaptea ne este foarte greu, însă nici pe timpul zilei nu pot spune că este uşor. Pe perioada concediilor sau în cazul în care un angajat este în concediu medical suntem pur şi simplu distruşi. Nu mai ţinem cont că ne aflăm de gardă pe un anumit palier, ne ajutăm pentru a face faţă situaţiei. Ultima vizită, cea de seară, este la ora 19.00, însă nu vă imaginaţi că după nu mai avem probleme până dimineaţa. Dimpotrivă. Atunci oferim fiecăruia medicamentaţia necesară, îi schimbăm, le dăm cu linguriţa să mănânce pentru că sunt foarte mulţi aflaţi în incapacitatea de a se hrăni singuri. Mulţi, în special de pe etajele trei şi patru, sunt imobilizaţi. Sunt oameni care suferă de demenţă, alţii de Alzheimer, care ne solicită de foarte multe ori pe noapte, acuzând faptul că au tensiune mare, că le este rău sau au atacuri de panică. Le luăm tensiunea şi observăm că nu au nici o problemă, însă trebuie să le explicăm acest lucru, să încercăm să îi calmăm. Nu de puţine ori ne aduc injurii, devin violenţi, au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă!“.
În prezent, imobilele de garsoniere în care sunt internaţi cei care încă îşi pot purta singuri de grijă au intrat deja în proces de reabilitare şi modernizare. În numai o lună, aceste garsoniere ar trebui să fie gata. Acum se montează gresia, faianţa, parchetul. „Până când vremea nu se încălzeşte nu voi accepta să fie derulate lucrările de reabilitare şi modernizare la imobilul central, în care sunt cazaţi beneficiarii noştri, persoanele dependente. Tocmai de aceea, am decis ca lucrările să fie demarate la spălătorie. Vom avea însă un cămin la standarde europene, cu cele mai bune condiţii pentru aceşti oameni. Ne bucurăm şi de faptul că, în sfârşit, ni s-a permis deblocarea posturilor. Luna viitoare vom angaja 16 infirmiere şi trei asistente“, a adăugat Vali Giurcă.
