http://www.youtube.com/watch?v=6c7578p6jJs
Peste 20 de tineri din comuna doljeană Breasta, dintre care mai mulţi au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, au învăţat să îşi dedice timpul pentru a-i ajuta pe cei mai mici şi mai neajutoraţi decât ei. În luna august 2013, ei s-au constituit într-o asociaţie care îşi propune să sprijine, în special, copiii. O asociaţie despre care numele spune totul: „Egali cu voi“.
Într-o încăpere aflată în apropierea Școlii din Breasta, mai mulţi tineri pun lumea la cale. Vor să o schimbe prin faptele lor bune, aşa cum şi faptele bune ale altora i-au ajutat pe ei să crească frumos.
„Încercăm să le oferim activităţi care să-i facă să se simtă copii“
Marina Medelete are 21 de ani şi este unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei „Egali cu voi“ şi, poate, tânăra din comună cu cea mai multă vechime în ceea ce priveşte voluntariatul. A crescut în Breasta, unde, în anul 1999, organizaţia Worldvision a venit în sprijinul comunităţii şi, în special, al tinerilor. Ea s-a alăturat acestor proiecte de voluntariat, iar acum a ajuns să înfiinţeze, împreună cu câţiva colegi, Asociaţia „Egali cu voi“. „Ideea a venit de la fundaţia WorldVision, ei ne-au susţinut să ne formăm ca grup şi să luăm iniţiativă, să ajutăm copiii care sunt, în prezent, în situaţia în care noi am fost acum ceva timp. Noi am fost beneficiari WorldVision şi am primit un ajutor pe care dorim să îl dăm mai departe copiilor care au acum nevoie. Eu și colegii mei ne-am ocupat de tot ceea ce a ţinut de înfiinţare“, a povestit Marina. Nu ştiau multe, dar li s-a oferit consiliere şi un avocat.
Activitatea lor este simplă şi plăcută: în fiecare sâmbătă, se strâng la micul lor sediu şi pictează pe pânză, pe sticlă, confecţionează accesorii din piele sau din diferite materiale, pe care, ulterior, le vând. Au un parteneriat cu Asociaţia Meşteşugarilor Olteni, iar prin aceasta le valorifică. Banii strânşi îi pun deoparte pentru cazurile mai nefericite pe care le găsesc în comunitate. Atenţia lor se îndreaptă, în principal, către copii, după cum explică Marina.
„E vorba de copii cu dizabilităţi, de copii din medii defavorizate. Primul proiect este pentru copiii care au părinţii plecaţi în străinătate. Am considerat că, în prezent, în societatea noastră, asta este o foarte mare problemă şi încercăm să venim în sprijinul lor pentru a încerca să-i activăm cumva, să nu se piardă. Pe lângă o activitate de workshop, ce conţine activităţi de pictură pe pânză, a mai constat şi în întâlniri săptămânale; copiii discută, se joacă, vorbesc liber. Ne-am format ca grup şi încercăm să le oferim activităţi care să-i facă să se simtă copii“.
„Ar putea fi ajutaţi de oamenii care pot, care vor“
Alături de Marina mai sunt alţi tineri care au grijă de prichindeii neajutoraţi ai comunei. Unii dintre ei sunt deja studenţi la Craiova, alţii au părinţii plecaţi la muncă, în străinătate. S-au dus să muncească în agricultură, la cules de căpşune, pentru a asigura un venit familiei. Între timp, tinerii rămân aici, iar această asociaţie le dă şansa să-şi ocupe timpul altfel, aşa cum spun chiar ei.
„Am vrut să fac asta pentru că am văzut lucruri noi şi vreau să ajut şi comuna mea. Important este să îi ajutăm pe copii pentru că fiecare are lipsurile lui şi nevoile personale. Toţi sunt egali, dar starea materială e grea. Unii au nevoie de îmbrăcăminte, alţii de rechizite, fel şi fel de lucruri personale. Vreau să continui cu asta cât pot“, consideră Cătălin Şală, de 15 ani, voluntar în cadrul asociaţiei.
Colega sa, Cătălina Zidaru, care are 14 ani, spune că au impresionat-o copiii pe care i-a cunoscut şi pe care îşi doreşte enorm să îi ajute. „Am ales să fac voluntariat pentru că îmi place, vreau să ajut copiii care au probleme. Eu nu am trecut prin ce trec ei, chiar am avut o familie deosebită şi prietenii alături. Părinţii mei sunt de acord, se bucură că vreau să ajut. În minte mi-a rămas un copil care face parte dintr-o familie foarte săracă, cu copii numeroşi, şi m-a impresionat că… nu are. Şi aş vrea să îl ajut“. Cătălina nu ştie cum ar putea să fie ajutaţi copiii defavorizaţi, dar are o idee: „Cred că ar putea fi ajutaţi de oamenii care pot, de oamenii care vor să-i ajute“.
Profesorii, mândri
de foştii lor elevi
Craioveanul Olivian Vaşcu, învăţător la Şcoala Breasta, a fost alături de aceşti copii încă de când erau doar nişte prichindei. El vine în fiecare sâmbătă la Breasta, voluntar, pe lângă zilele de şcoală, pentru a-şi petrece timpul cu foştii săi elevi. „Este o idee veche a noastră, am fost ajutaţi de WorldVision România prin facilitarea înfiinţării unui club de voluntari. Sunt implicaţi, devotaţi, pricepuţi, şi sperăm să continue tot aşa. Au învăţat să picteze de mici, la momentul acesta au ajuns la un nivel la care deja sunt coordonatori de activitate. Eu doar stau în spatele lor şi le mai sugerez anumite lucruri de detaliu, dar munca şi-o fac singuri, coordonaţi ei de ei“, a spus învăţătorul. Cu toate acestea, el consideră că trebuie să fie depăşit un mare obstacol: părinţii celor pe care încearcă să îi ajute.
„Ei se adresează copiilor care au nevoie de sprijin. Nu ştiu cât vor reuşi să schimbe mentalitatea părinţilor. Fără ajutorul comunităţii şi, în primul rând, al familiei, nu ştiu dacă vom reuşi mare lucru, dar este un început: să-şi dea seama că pot face şi alte lucruri. Măcar să fie un imbold pentru părinţi şi comunitate“, consideră dascălul.
Directorul Şcolii Breasta, Marin Nemţeanu, nu a părăsit catedra odată cu scaunul de director. L-am găsit la ore, cu elevi exact ca tinerii din „Egali cu voi“, învăţându-i matematică. Pe lângă asta, i-a învăţat ce înseamnă ajutorul, chiar prin propriul sprijin. „Munca lor este o muncă de voluntariat, cu impact în rândul comunităţii. Au strâns alimente şi haine şi au ajutat copiii care aveau nevoie şi care au fost identificaţi cu ajutorul nostru şi al WorldVision. Noi le asigurăm spaţiul şi sprijinul în ceea ce priveşte activitatea colegilor (a celorlalţi profesori – n.r.), tot ca voluntari. Ei vin în fiecare sâmbătă pe banii lor, pe timpul lor, dar au satisfacţia faptului că aceşti copii vin din plăcere, vin din ce în ce mai mulţi“, consideră Nemţeanu. Are mare încredere în aceşti copii şi speră ca vremurile care vin să le ofere şi mai multe.
„Sperăm la lucruri bune, generaţia care vine este capabilă. Partea de care suferim cu toţii este cea de finanţare. Dacă am avea ceva finanţare pentru aceşti copii, am face mult mai multe. Ceea ce fac ei fac cu sprijinul WorldVision şi cu banii pe care îi obţin din produsele pe care le confecţionează şi le valorifică“, explică directorul şcolii.
„Au mai adus două-trei mâini de ghips
de acasă…“
În prezent, Asociaţia „Egali cu voi“ are în puşculiţă o sumă modică, strânsă din lucruşoarele pe care voluntarii le-au confecţionat: 1.000 de lei. „Până acum au reuşit să strângă zece milioane (lei vechi – n.r.). Nu vrem să îi risipim, iar o sumă o să o dăm celor care au nevoie“, a spus învăţătorul Vaşcu, amintindu-şi de o fată care a avut mult de suferit în urma unui incediu. Tot în aceste zile, într-un beci al şcolii se face un fel de centru multifuncţional modest: viitorul sediu al asociaţiei, unde vor avea rafturi pentru expoziţie şi un loc al lor. La amenajarea lui au contribuit WorldVision, şcoala, comunitatea… „Au mai adus două-trei mâini de ghips de acasă, care mai avea a adus mistrii… Ne ajută, în mare, cu manopera, au pus gresia, iar directorul a venit cu ideea să picteze copiii pereţii“, a spus acelaşi învăţător.
Următorul proiect la care se gândesc deja tinerii din Breasta este dedicat copiilor din centrele de plasament; câţiva dintre membrii fondatori vin din astfel de medii şi ştiu exact de ce este nevoie în acele centre. Întâlnirile „Egali cu voi“ au loc sâmbăta, începând cu ora 10.00. „Şi stăăăm până uităm de noi, ne apucă şi după-amiaza pe aici“, spun copiii în cor.
Cine doreşte să le urmărească activitatea le poate consulta contul de Facebook (Asociaţia Egali cu Voi) sau le poate scrie la adresa [email protected].
Părinţii a 1.551 de copii din Dolj muncesc în străinătate
Conform datelor din evidenţa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj, la 31.12.2013, erau 625 de copii cu ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate, 788 de copii cu un singur părinte plecat să muncească peste hotare şi 138 de copii ai căror părinţi, unici susţinători ai familiei monoparentale, lucrează în străinătate.
