80 de angajaţi de la Impozite şi Taxe luptă în justiţie pentru a executa silit instituţia. Scandalul a început când unii salariaţi au trecut la executarea societăţilor datoare primăriei. Depăşit de situaţie, guvernul a reglementat plata drepturilor câştigate în instanţă în cinci ani şi a interzis executarea conturilor din trezorerie ale instituţiilor publice.
Primăria Craiova stă pe un butoi cu pulbere. Peste 80 de angajaţi din cadrul Direcţiei de Impozite şi Taxe (DIT) a instituţiei au declanşat războiul pentru recuperarea stimulentelor financiare restante, câştigate în instanţă. Reprezentanţii primăriei susţin că în bugetul pe 2014 a fost alocată suma de 1,5 milioane de lei (330.000 de euro), pentru plata unei părţi din restanţe. Angajaţii au ajuns însă la capătul răbdării, pentru că o ordonanţă de urgenţă a guvernului (OUG nr. 92/2012) reglementează plata banilor câştigaţi în instanţă în cinci ani. Potrivit OUG nr. 92/2012, „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2013“, se va face în rate anuale de 5%, 10%, 25%, 25% şi 35% (art. 11, alin. 1), iar „orice procedură de executare silită se suspendă de drept“ (art. 11, alin. 2).
Trezoreria, imposibil de executat
Maria Ilinca este unul dintre angajaţii care au încercat să execute silit primăria, pentru a-şi recupera banii cuveniţi. Acţiunea judecătorească introdusă împotriva primăriei a rămas definitivă şi irevocabilă pe 20 martie 2013. Instanţa a obligat primăria să achite către angajată stimulentele financiare pentru perioada octombrie 2009 – decembrie 2010, actualizate şi cu dobânda aferentă. De asemenea, municipalitatea a fost obligată să includă în salariul de bază drepturile băneşti aferente perioadei 1 ianuarie – 4 noiembrie 2011. Pentru că banii nu au fost plătiţi, avocatul reclamantei, Sorin Manafu, a mers la Biroul Executorului Judecătoresc (BEJ) Ungureanu Gheorghe şi Avram Mădălina, care a cerut încuviinţarea silită a primăriei. Executorul a încercat să pună poprire pe conturile primăriei de la Trezoreria Craiova. Acţiunea nu a avut succes, tot din cauza unui ordin al Ministrului Finanţelor Publice.
„În cazul instituţiilor publice, executarea nu se poate face decât cu acceptul debitorului“, a explicat directorul Trezoreriei Craiova, Maria Găman. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice (FP) nr. 2.336/2011 a aprobat procedura de punere în executare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înfiinţarea popririi conturilor autorităţilor şi instituţiilor publice deschise la nivelul Trezoreriei Statului. Conform acestuia, trezoreria trebuie să înştiinţeze în scris instituţia sau autoritatea publică „cu privire la data primirii adresei de înfiinţare a popririi şi suma pentru care se dispune poprirea“ (art. 2, alin. 1), la care se anexează situaţia disponibilităţilor de fonduri.
Sumele care trebuie indisponibilizate „vor fi stabilite de instituţiile şi autorităţile publice“ (art. 3, alin. 2), acestea fiind achitate din sumele aprobate prin buget, conform OUG nr. 22/2002 (art. 1). Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de şase luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile de plată (art. 2). Cu alte cuvinte, dacă primăria nu aprobă un buget pentru plata restanţelor către salariaţi, aceştia rămân cu buza umflată. Cel mult, ei îşi pot recupera banii cuveniţi în termen de cinci ani, conform graficului detaliat mai sus.
În pragul scandalului
În condiţiile în care trezoreria nu poate fi executată, executorul judecătoresc din cazul Maria Ilinca a apelat la procedura terţului poprit, conform Codului de procedură civilă. Potrivit acestuia, „sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente“ (art. 780, alin. 1). În adresa de înfiinţare a popririi, i se pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine „terţ poprit“, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile care i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit (art. 782, alin. 2). De aici a pornit scandalul, pentru că executorul a încercat să poprească datoriile către primărie ale unei societăţi comerciale al cărei nume nu-l vom face public, deocamdată. Suma poprită se ridică la 33.000 lei.
„Terţul a venit aici, m-a dus la doamna directoare şi m-a ameninţat că-mi face plângere penală, pentru că eu i-am spus să-mi plătească mie datoria către primărie. În acelaşi timp, când mă aflam în biroul doamnei directoare Elena Bonescu (directorul DIT), a sunat domnul Pascu (Nicolae Pascu – directorul economic al Primăriei Craiova) şi ne-a spus să nu mai facem nici un demers, pentru că îmi dă banii în noiembrie şi decembrie 2013. (…) Domnul Pascu a promis că ne dă banii, numai să nu fie executată acea persoană. Acea persoană este o societate căreia îi merge foarte bine“, a declarat Maria Ilinca. La rândul lor, reprezentanţii primăriei susţin că plăţile se vor face eşalonat, aşa cum prevede OUG nr. 92/2012.
Epopeea judiciară dintre angajata Maria Ilinca şi Primăria Craiova nu se încheie aici. Pe 12 noiembrie 2013, Municipiul Craiova, prin primarul Lia Olguţa Vasilescu, a făcut contestaţie împotriva executării silite declanşate de angajată. În întâmpinarea făcută, avocatul Sorin Manafu reclamă tardivitatea contestaţiei: cererea de încuviinţare a executării a fost admisă pe 19 septembrie, iar contestaţia a fost depusă pe 12 noiembrie, depăşind termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 din Noul Cod de Procedură Civilă (NCPC). Ne întrebăm ce va putea face primăria dacă cei 80 de angajaţi aflaţi în aceeaşi situaţie vor trece la executarea silită a societăţilor debitoare către municipiu.