Portrete şi timpuri

Personalitate culturală şi didactică remarcabilă, istoric şi critic literar prolific, prof. univ. dr. Florea Firan a scos de sub teascuri o nouă lucrare de dimensiunea unui tratat academic: „Portrete în timp“. Volumul, de distinsă ţinută grafică, adună între coperte 80 de texte-portret bio-bibliografice a tot atâtea personalităţi de literaţi, din care circa trei sferturi sunt olteni. Oltenia fiind spaţiul unde s-a născut Florea Firan, spaţiul în care o covârşitoare perioadă de timp autorul şi-a desfăşurat rodnica activitate didactică şi cărturărească. Spaţiul în care activează şi astăzi cu notabile realizări. O dovadă în acest sens sunt prietenii şi colaboratorii din ţară şi străinătate, care l-au aniversat fastuos la „Sala Oglinzilor“ a Palatului „Jean Mihail“ – Muzeul de Artă Craiova, la finele anului 2013, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de viaţă.
Cele 80 de portrete acoperă timpul de la ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi până în contemporaneitate, referindu-se la 56 de autori care au creat exclusiv în România, dar, nota bene, şi la 24 de personalităţi care au plecat din patria de obârşie, creând şi publicând în ţările de adopţie. 24 de personalităţi ale diasporei adunate într-un volum reprezintă, după ştiinţa mea, cea mai mare lucrare bio-bibliografică a diasporei româneşti publicată până în prezent în România. Este motivul pentru care fac câteva detalieri.
Între cei 24 distingem trei categorii. Prima este alcătuită din autoexilaţi ai perioadei regalităţii: Alexandru Macedonski, Elena Văcărescu, Peter Neagoe, Panait Istrati, Martha Bibescu şi Pius Servien, toţi şase gravitând în jurul spaţiului de graţie parizian.
A doua sunt disidenţii din perioada comunistă. Îi enumăr la început pe cei trei corifei amplu recunoscuţi internaţional, Eugen Ionescu şi Emil Cioran – împământeniţi până la moarte pe malurile Senei la Paris, şi Mircea Eliade, care după un stadiu de doisprezece ani franţuzeşti s-a cantonat academic în SUA, la Chicago. Din ceilalţi 13, unii s-au oprit în Spania, Italia sau Germania, pe lângă deja tradiţionalele destinaţii Franţa şi SUA alese de majoritatea. Dintre disidenţi, o parte erau în anii 1942-1946 cu misiuni diplomatice în afara graniţelor sau altă parte aveau burse de studiu în străinătate când, cu larga generozitate a puterilor occidentale, România a fost lăsată la sovietizare, motiv pentru care au luat drumul pribegiei Alexandru Busuioceanu, Nicolae I. Herescu, Alexandru Ciorănescu, Vintilă Horia, George Uscătescu şi Virgil Ierunca. Prin diverse tertipuri, alţii au reuşit să se strecoare dincolo de „Cortina de Fier“: Pavel Chihaia, Petru Dumitriu, Nina Cassian, Ştefan Munteanu, Norman Manea, Andrei Codrescu sau Dumitru Radu Popa.
În lucrarea „Portrete în timp“ a profesorului Florea Firan se distinge şi a treia categorie de români ce creează în străinătate, diaspora postdecembristă din SUA. De fapt, este vorba de familia Carmen Firan şi Adrian Sângiorzan. Doamna este fiica autorului volumului de referinţă în materialul de faţă, iar domnul, implicit, este ginerele. Această observaţie gazetărească nu ştirbeşte cu nimic valoarea operelor lor literare. Am dorit doar să fac o trecere spre o latură mai personală a relaţiilor mele cu Profesorul. Autorul prezentelor rânduri am fost elev în clasele a VII-a şi a VIII-a la Şcoala Gimnazială „Traian“ din Craiova, acolo unde l-am avut profesor de limba română pe Florea Firan. Şcoală unde şi fiica sa, poeta Carmen Firan, a parcurs ciclurile şcolare primar şi gimnazial. Apoi subsemnatul a continuat şcoala la Liceul „Nicolae Bălcescu“, fostul şi actualul Colegiu Naţional „Carol I“, şcoală pe care a absolvit-o şi Carmen Firan, şcoală unde am întâlnit-o de numeroase ori pe mignona şi eleganta doamnă bibliotecară Firan, soţia profesorului, mama lui Carmen şi păstoriţa celei mai mari biblioteci şcolare din ţară, în care, printre cele cinci secole de carte tipărită, se află şi 40 de volume ce poartă autograful „Ex meis libris Constantini Cantacuzino“.
În câteva coloane de ziar nu mi-am propus să istorisesc o istorie literară, ci doar să incit avizii de cultură asupra unei cărţi de excepţie.