Rămaşi fără un loc de muncă, fără nici un fel de venit şi cu cuţitul la os din cauza datoriilor acumulate, nu se gândesc de două ori şi iau drumul străinătăţii. Se rup în două, îşi lasă copiii în grija bunicilor, a rudelor sau chiar a vecinilor şi pleacă din dorinţa de a câştiga un ban. Cu contracte de muncă sau fără, bazându-se doar pe promisiuni, speranţa multor familii stă în mirajul străinătăţii. Sunt localităţi doljene unde numărul oficial al copiilor rămaşi acasă este de ordinul sutelor, însă numărul real este cunoscut doar de comunitate, nu ajunge niciodată să fie raportat, chiar dacă legea îi obligă pe părinţi să anunţe autorităţile cu cine îşi lasă micuţii.
Am încercat să aflăm o statistică privind situaţia acestor copii. Cu ajutorul reprezentanţilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj am obţinut o listă cu copiii despre care, într-un fel sau altul, s-a aflat că sunt lăsaţi acasă, pentru care părinţii, până la urmă, au lăsat o notificare. 1.408 copii sunt în această situaţie. La o primă privire observăm că există localităţi în care mulţi dintre părinţii care aleg să plece preferă să nu anunţe pe nimeni, să-şi lase copiii „în siguranţă“, cred ei, în grija rudelor sau persoanelor apropiate. Nimic de condamnat, ar spune mulţi dintre noi, dar când copiii ajung să fie neglijaţi, să rabde de foame, să îngheţe de frig, să renunţe la şcoală, să devină vulnerabili şi astfel să ajungă victime ale abuzurilor de orice natură, atunci este o problemă. Mulţi dintre aceşti micuţi ajung în spital, cu diverse probleme, de la o răceală banală până la fracturi sau alte probleme medicale mai grave, şi atunci angajaţii spitalului anunţă asistenţii sociali. Sadova ocupă primul loc în ceea ce priveşte numărul copiilor lăsaţi acasă de către părinţii plecaţi: 350, din care 164 au ambii părinţi departe de casă, 148 – un singur părinte plecat, iar 38 – singurul părinte, susţinător al familiei, plecat. Apoi, există localităţi cu zeci de copii lăsaţi acasă: Băileşti, Bistreţ, Cetate, Unirea, Piscu Vechi, Podari. Este surprinzător să vedem că, pe această listă, în Craiova figurează, de exemplu, doar şase copii ai căror părinţi sunt plecaţi, din care doar unul singur a rămas fără ambii părinţi sau există localităţi întregi unde nu este menţionat nici măcar un copil. „Părinţii sunt obligaţi să notifice serviciile de asistenţă din cadrul primăriei de care aparţin. Noi aflăm de cele mai multe ori atunci când un copil ajunge în atenţia noastră. Din experienţa noastră putem spune că angajaţii spitalului ne anunţă de multe ori este târziu, când un copil ajunge internat în spital şi, în loc să fie însoţit de părinte, vine împreună cu o rudă, un vecin, un frate mai mare. Deputații au aprobat un proiect de lege privind protecția și promovarea drepturilor copilului, noutatea actului normativ constând în faptul că părinții care pleacă la muncă în străinătate au obligația să notifice autoritățile cu 40 de zile înainte. Notificarea va conține, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreținerea copilului pe perioada absenței părinților sau tutorelui, după caz. Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanța de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi. Ca instituţie care ne confruntăm direct cu astfel de situaţii şi protejăm drepturile copilului, am putea spune că actul normativ ar trebui să stipuleze că notificarea din partea părinţilor înainte de plecare este binevenită, important este să anunţe autorităţile. Am aflat de cazuri când părinţii au semnat, de exemplu, un contract, iar în numai câteva săptămâni sau zile au părăsit ţara“, a precizat Maria Dumbravă, şef Complex Intervenţie, Sprijin, Consiliere şi Recuperarea Copilului din cadrul DGASPC Dolj.
„Părinţii nu ne înştiinţează despre intenţiile lor“
„Chiar în această săptămână am aflat de la oamenii din localitate că mai mulţi copilaşi au fost lăsaţi de părinţi, care sunt plecaţi să muncească, în grija fetei mai mari, în vârstă de 15 ani. Numărul acestor copii variază de la lună la lună, unii vin, pleacă, de cele mai multe ori nu se obosesc să ne anunţe. Cei mai mulţi dintre copiii lăsaţi acasă de părinţi sunt în grija bunicilor, oameni în vârstă, neputincioşi, însă acestea sunt cazuri fericite. Avem şi copii lăsaţi în grija vecinilor sau a altor fraţi… Reuşim să aflăm de intenţiile pe care le au părinţii să părăsească municipiul atunci când vin să solicite anumite documente la primărie pentru a-şi încheia contracte de muncă pe perioadă determinată în străinătate. În această lună, am aflat de existenţa a 32 de copii ai căror părinţi sunt plecaţi, lunile trecute am avut peste 50“, a precizat Ion Cănureci, referent superior cu atribuţii de Protecţia Copilului şi Autoritate Tutelară în cadrul Primăriei Băileşti.
Şi la Piscu Vechi, de exemplu, 41 de copii se află în acest moment în monitorizare. „Povestea este aceeaşi. Se hotărăsc să plece, dispar peste noapte. Părinţii nu ne înştiinţează despre intenţiile lor, aflăm de la vecini că a mai plecat familia X şi pe copii i-a lăsat cu bunicul sau cu vecinul“, a spus Ştefan Decă, primarul comunei Piscu Vechi.
Psihologii trag un semnal de alarmă: regretele părinţilor că şi-au lăsat copiii sunt tardive
Psihologii doljeni atrag atenţia că, dincolo de statistici, plecarea unuia sau a ambilor părinţi la muncă în străinătate are efecte directe asupra dezvoltării emoţionale şi sociale a copiilor rămaşi acasă în grija rudelor sau, mai rău, în grija fraţilor mai mari, care trebuie să se responsabilizeze şi să ducă pe umeri o povară mult prea grea pentru vârsta lor. Părinţii sunt sfătuiţi să se gândească de două ori înainte de a decide să plece şi să îşi lase copilul în ţară. „Atunci când pleacă doar un părinte, efectele se răsfrâng direct şi asupra dinamicii vieţii de cuplu, care în 90% din cazuri ajung la divorţ. Dacă este plecat doar tatăl, apare un fenomen de supraprotecţie din partea mamei, care va prelua şi responsabilităţile tatălui. Absenţa figurii paterne are consecinţe negative asupra dezvoltării copilului, la toate vârstele, întrucât copilul asociază tatăl cu ideea de ordine, disciplină, organizare. Apar tulburări de conduită, scad rezultatele şcolare, copilul manifestă o tendinţă fie de revoltă pentru a-şi ascunde frustrările legate de absenţa tatălui, fie de retragere socială şi izolare. Absenţa mamei are consecinţe directe asupra dezvoltării fizice şi emoţionale a copilului. Copilul simte lipsa de afecţiune, începe să aibă manifestări şi în plan biologic, în sensul că refuză să mănânce, are tulburări de somn, este palid, iar la vârste mici manifestă frecvent enurezis nocturn. Nu mai dezvoltă o relaţie normală de ataşament faţă de cei apropiaţi. Personalitatea unui copil care creşte fără părinţi nu se mai dezvoltă armonios, bunicii sau rudele oricât de multă dragoste ar oferi nu pot înlocui părinţii. Dacă perioada de timp creşte şi numărul de contacte (chiar şi telefonice) cu familia scade, copilul devine depresiv, apatic şi anxios, nu se mai duce la şcoală şi încetează să mai relaţioneze cu cei din jur. Sau poate manifesta ostilitate faţă de aceştia. Frecvent, la vârsta pubertăţii sau în adolescenţă îşi găsesc alinarea în cadrul unor grupuri infracţionale care par să le suplinească nevoia de afecţiune prin senzaţia de falsă valorizare şi putere pe care o găsesc acolo. Uneori ajung să vagabondeze pe străzi şi reîntoarcerea în familie devine foarte dificilă. Alteori, încearcă să atragă atenţia prin fenomene extreme, recurg la violenţă sau tentative de suicid. Grav este faptul că aceste efecte se resimt dramatic pe termen lung. Un copil care creşte fără afecţiunea părinţilor nu se dezvoltă emoţional, această latură rămâne inertă şi, ca urmare, viitorul adult dezvoltă o personalitate dizarmonică în probleme de relaţionare, adaptare şi inserţie socială. Apar dificultăţi în constituirea unei familii întrucât rolurile matern/parten nu au fost interiorizate în perioada de copilărie. Satisfacţia oferită de un posibil trai mai bun poate fi umbrită de drama copiilor rămaşi acasă, a copiilor fără copilărie, pierderi care nu mai pot fi recuperate sau compensate financiar niciodată. Şi regretele acestor părinţi se pot dovedi tardive…“, a menţionat Claudia Măciucă, psiholog clinician specialist, şef Serviciu Evaluare Complexă a Copilului din cadrul DGASPC Dolj.
