„O ființă tristă, pierdută, abandonată la greu, / O ființă care te-a iubit, te iubește, te va iubi și te va plânge mereu!“. O fire poetică, la doar 24 de ani, Raluca Sîrbu ar putea să scrie o carte despre viața ei. Când avea opt ani, părinții s-au despărțit și ea s-a mutat cu mama la bunici. În anul III de facultate (Asistență Socială) a fost nevoită să se angajaze și să renunțe la studii. După o ceartă cu bunicii a locuit în gară, într-un imobil CFR: „M-au dat afară din casă“. Raluca a fost primită înapoi când bunica a decedat. Ce era mai dureros abia începea. În 2011, i-a murit și mama, de cancer la sân. Un an mai târziu, Raluca a aflat că suferă de aceeași boală, la plămâni. „Dacă am fost îngenuncheată de atâtea ori și mi-am julit genunchii, moartea nu m-ar învinge, ci m-ar elibera“, a fost prima reacție a Ralucăi, cu gândul că ar fi liberă să meargă în Ceruri la mama sa – pe care o va iubi și o va plânge mereu.
„Ar fi trebuit să fiu moartă până acum“, spune Raluca zâmbitor, transmiţând părerea medicilor. „Dar totul se rezumă la cum vrea Dumnezeu“ – și tot zâmbește, ca și când le-ar zâmbi doctorilor în nas. E optimistă. Zâmbetul ei larg tresaltă liniile de dermatograf curbate în jos, în locul sprâncenelor. În urma chimioterapiei i-au picat și genele, și părul. Cu palmele cojite de la tratament, își înfășoară întotdeauna un batic pe cap. Ochii mari și limpezi îi ies în evidență. Ai impresia că poți să vezi prin ei. Însă dincolo de sclipirea veselă, ochii Ralucăi ascund multe lacrimi de tristețe: „Aseară am plâns până nu am mai putut“ (de dorul mamei).
Raluca nu e o bolnavă care să-și plângă de milă. Chiar dacă a fost „abandonată la greu“. „Fostul meu iubit nu mai vorbește cu mine absolut deloc“. În schimb, o vorbește lumea. „Există persoane care, pentru faptul că nu mă văd tristă, spun că sunt iresponsabilă“. Dar să fii bolnav nu înseamnă c-ai murit; chit că lumea vrea să te îngroape. Raluca își trăiește vârsta. Iese des în oraș „cu gașca“ – ca și cum ar vrea să profite de ultimii ani din viață. Întotdeauna a fost o tipă cochetă, iar prietenii o admiră că nu s-a schimbat. Se machiază și își face unghiile cu roz sau bleu. Își colorează viața cum poate. Poartă accesorii metalice și geacă de piele cu ținte. Țintește către viitor, ca o luptătoare. Se vede angajată într-un domeniu social. Va avea un loc pe care să îl numească „acasă“. Va avea un soț. Va avea un copil care să umple golul lăsat de mama sa. Va avea! Pentru că „boala e musafir în corpul meu – EA trebuie să plece, NU EU!“, exclamă Raluca poetic. Un musafir nepoftit.
Optimismul i se mai sfârșește uneori. Atunci, Raluca, compune versuri. „Stau în brațe cu ursulețul de pluș de la ea / Și îmi trece prin fața ochilor toată viața mea. / Și iar curg lacrimi pe față și iar plâng de dor, / Iar golul ce mi l-a lăsat în piept mă doare de mor. (…) Vreau s-o aud, vreau s-o văd, s-o strâng în brațe pe mama mea“, scrie copilul din ea, care vorbește cu pozele mamei. Dorul de mamă doare mai mult decât o boală. Abia atunci Raluca își spune că viața ei „se va sfârși“. Dar evită cuvântul moarte. Rămâne „o fire extrem de veselă, cu un optimism molipsitor. Totuşi, sufletul ei ascunde multă durere. Dorul de mama ei o înăbușă. În astfel de momente își eliberează trăirile scriind“, specifică Sonia, prietenă a Ralucăi.
Raluca Sîrbu e bolnavă de cancer pulmonar în stadiul 3. Se internează lunar și nu poate să muncească. Locuiește în Craiova cu bunicul și trăiesc doar din pensia acestuia. Tratamentul Ralucăi și viața costă. Prea mult. Uneori, bunicului nu-i mai ajung banii și pentru pastilele lui de inimă.
Raluca transmite bolnavilor să fie puternici, „fiindcă trebuie să lupți pentru ceva ce e al tău“ – viața. Celor sănătoși le recomandă să nu evite analizele de rutină. Mulțumește „din suflet“ tuturor care îi sunt alături. Drept recunoștință, după ce o să se vindece, i-ar plăcea să scrie o carte-manifest despre experiența sa. La doar 24 de ani, Raluca e un exemplu de viață. Viața ne demonstrează cum oricare din noi poate să cadă pradă morții. Însă drama n-a făcut-o pe Raluca să uite să zâmbească.
S-o ajutăm pe Raluca să scape de cancer!
Putem să-i zâmbim și noi ei, printr-o donație în contul
RO41RNCB0134095055660001 (RON) sau
RO14RNCB0134095055660002 (USD) – Raluca Andreea Sîrbu, BCR Craiova.
Tiberiu Alexandru
Brînduşoiu
