În lipsa unui teatru propriu, actorii păpuşari joacă pe unde pot – în şcoli, grădiniţe, cămine culturale ori chiar lângă… soclul statuii lui Mihai Viteazul
De ceva vreme, Teatrul Liric „Elena Teodorini“ devine sâmbăta, de la ora 12.00, Teatrul pentru Copii şi Tineret „Colibri“. Dar nu mereu, căci se întâmplă ca actorii să mai fie daţi şi afară. Managerul Doina Berceanu spune că cei de la Liric „au grijă să ne menajeze sâmbăta. Se întâmplă să ne dea şi afară, dar foarte rar, când vine primăria să mai organizeze ceva“. Altfel, joacă în grădiniţe, şcoli şi licee, acolo unde sunt chemaţi de conducere să dea reprezentaţii. Directoarea Grădiniţei nr. 37, Marilena Turcu, a mărturisit că spectacolele se desfăşoară în sala de grupă, dar că cei mici „s-ar duce şi se duc la spectacole“, atunci când ele au loc şi când actorii găsesc unde să joace. Mai mult, deşi educatorii se ocupă de jocuri de rol în cadrul orelor de la grădiniţă, Marilena Turcu a recunoscut că „un profesionist îşi spune întotdeauna cuvântul“. Păcat că acei profesionişti nu au siguranţa unei săli numai a lor.
Condiţii inumane de spectacol
Plătit din banii contribuabililor, teatrul fără teatru oferă un spectacol public pe săptămână, în această perioadă a anului. Excepţie se face vara, când scenă devine chiar soclul statuii lui Mihai Viteazul. Problemele nu lipsesc nici aici. Chiar dacă-i frumos afară, toropeala devine extenuantă pentru actorii care, totuşi, îşi păstrează energia şi reuşesc să ducă la bun sfârşit piesele şi să mai şi zâmbească între timp. Pe de altă parte, „dacă plouă, nu putem juca, ne compromitem şi aparatura tehnică, şi nici actorii nu se vor simţi bine“, recunoaşte Doina Berceanu. Statul în ploaie este, cu siguranţă, o situaţie în care nimeni – fie actori sau oameni obişnuiţi – nu s-ar simţi bine.
Păpuşarii sunt chemaţi şi în căminele culturale. Nu pot onora nici acolo toate invitaţiile căci „e, de multe ori, foarte frig. Dacă mergi acum, iarna, este aproape imposibil să joci fiindcă e îngrozitor de frig. Aşa că evităm, iarna, căminele culturale. Când se face cald o să mergem şi în sate, comune, unde suntem ceruţi“, mai spune managerul.
Motive de bucurie
În ciuda acestor condiţii nedemne de un actor, directoarea Doina Berceanu zâmbeşte. O reprezentaţie pe săptămână a adus şi un număr mare de spectatori. Managerul teatrului fără teatru se mândreşte cu un public „tot mai mare. Avem acest dar, publicul care vine în număr tot mai mare la fiecare spectacol. Încercăm să variem, să schimbăm, să aducem titluri interesante, care să sune bine pentru copii. Variindu-le mereu, ne-am câştigat spectatorii, care sunt foarte curioşi şi ne dau telefoane“. Ei ştiu, acum, că teatrul fără teatru se mută, sâmbăta, în Liric.
Dorinţa unei lumi a poveştilor există, fără îndoială. Atât cea a spectacolelor de poveste, cât şi a unui loc în care ele să fie jucate aşa cum trebuie: ca acasă. „Am simţit dorinţa foarte mare de teatru pentru copii. Suntem susţinuţi de publicul nostru. Cred că tocmai criza a favorizat o deschidere a apetenţei publicului pentru acest gen, care este peste internet şi peste ce văd ei la televizor din punct de vedere calitativ şi educativ“, spune directorul Teatrului „Colibri“. Până atunci, criză sau nu, cu apetenţă sau fără, singurul teatru de păpuşi din Oltenia şi un nume de referinţă în acest domeniu în ţară îşi aşteaptă sediul jucând pe unde se poate. Ocrotiţi, uneori, de statuia lui Mihai Viteazul. Depinde din ce parte bate soarele.
