Înţeleg tot mai puţin scopurile şi mesajele opoziţiei noastre. În comparaţie cu legislaturile trecute este tot mai în afara jocului democratic. Îşi propune şi solicită lucruri pe care nu le înţelege, nu are variante alternative de guvernare, doreşte doar să marcheze puncte electorale exploatând situaţia economică nenorocită în care ne aflăm, suferinţele unei părţi a populaţiei. Fapt ce poate fi uşor caracterizat drept cinism politic. Şi se face că uită ce a lăsat în urmă guvernarea Tăriceanu.
Prima obsesie: evacuarea preşedintelui Băsescu
Nu este de înţeles cum şefi de partide ce se consideră democrate îşi doresc „gonirea“ preşedintelui în funcţie, la un an după ce a fost ales prin vot popular. Şi nu în condiţiile menţionate în Constituţie („În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, preşedintele României poate fi suspendat din funcţie“). Nu se mai aşteaptă săvârşirea acelor fapte grave, necesar a fi calificate astfel inclusiv de Curtea Constituţională. Ci oricum, numai să plece. Curat democraţie, coană Opoziţie!
Iată câteva declaraţii.
Crin Antonescu: „Iar această soluţie globală e suspendarea preşedintelui, care e o ameninţare la sănătatea acestei ţări“. „Observăm o doză de sadism începând cu momentul anunţului tăierilor“.
Victor Ponta: „Domnul Traian Băsescu este cel care a instituit minciuna ca politică de stat. Este ultimul din cei peste douăzeci de milioane de români care are dreptul să vorbească despre minciună sau despre presupusele minciuni ale altora“.
„Eu am senzaţia că Băsescu va pleca de la Cotroceni cu elicopterul, ca în 1989. Nu-l văd făcând alt lucru“. „Traian Băsescu este un om corupt, un hoţ şi are o comportare tipică de securist“. „Atunci, era mincinos, acum este iresponsabil“.
Singurul responsabil pentru situaţia economică în care ne aflăm este considerat preşedintele Băsescu, care, nu-i aşa, conduce ţara de şase ani. Ceea ce este o tâmpenie, care face parte din arsenalul de intoxicări ale populaţiei. Ce decizii economice poate lua un preşedinte al României, oricare ar fi el? Nici una. Poate doar să influenţeze guvernul şi parlamentul. Dacă poate, că pe Tăriceanu nu l-a influenţat deloc. Au fost la cuţite aproape tot timpul.
A, că a oprit privatizările prin CSAT, în 2005, ăsta da motiv de supărare, pot să înţeleg. După ce privatizaserăm majoritatea activelor economiei comuniste şi ne-am ales cu 150 km de autostradă.
A doua obsesie: Guvernul Boc trebuie să plece
Luptă politică, luptă politică, dar totul are o limită. (Victor Ponta se luptă tot timpul, parcă ar fi la război). Adică nu guvernarea Tăriceanu e de vină, că ne-a lăsat cu pantalonii jos în faţa crizei, ci pompierul Boc, că nu mai poate stinge incendiul.
Guvernul Năstase, care n-a trecut de cuvântul specialistului Mihai Tănăsescu, a lăsat la plecare 800.000 de bugetari şi un deficit bugetar de 1,5% din PIB. Guvernarea Tăriceanu, susţinută şi şantajată de PSD (mai ales după 2007), a lăsat 1.400.000 de bugetari şi o gaură de 5,5% din PIB, după o creştere economică de 8%. Plus dinamitarea şi aruncarea în bălării a echilibrelor structurale. Plus arierate de 1,5 miliarde de euro. Asta da performanţă economică, realizată de inginerul Tăriceanu, secondat de poetul şi muzicianul Vosganian. Pe ce v-aţi bazat, domnilor? Pe banii de la ultimele privatizări (BCR), banii trimişi de căpşunari, exporturi şi pe fluxurile financiare având drept obiect speculaţiile imobiliare. Iar pentru absorbţia fondurilor europene n-au fost în stare, timp de doi ani, 2007-2008, să acrediteze la Comisia Europeană unităţile de management ale proiectelor cu finanţare europeană.
Cum cele patru surse de finanţare au încetat la sfârşitul lui 2008, odată cu criza mondială, a încetat şi „bunăstarea“ anilor 2005-2008, care nu s-a bazat pe o producţie masivă de bunuri şi servicii vandabile, cum au ţări serioase ca Germania, Japonia, Anglia. Şi chiar şi ele au fost obligate să ia măsuri de economisire şi eficientizare.
Şi atunci, care este vina guvernului Boc? În 2009, cu jumătate de guvern PSD, a fost blocat să ia măsurile care se cuveneau. Ne amintim doar scandalul pe codul educaţiei moşit de Andronescu. Şi „lupta“ contra evaziunii şi criminalităţii economice dusă de Dan Nica la interne, de ajunsese şi Marian Vanghelie să aibă acces la dosarele secrete ale DGIPI.
Opoziţia susţine că sunt bani, nu trebuia tăiaţi de la populaţie, dar îi fură clientela PDL.
În primul rând, tot acest reproş cuprinde şi o anumită invidie, că nu sunt ei la furat. În al doilea rând, se fură bineînţeles şi acum. Numai că nu prea mai e ce să se fure. Se fură masiv de la contractele cu infrastructură ori cum statul n-a mai plătit nici facturile restante, că n-are de unde. Se fură cu milioane sau zeci de milioane de euro şi ne împrumutăm, din cauza prostiei guvernării Tăriceanu, cu 10 miliarde de euro pe an, pentru a plăti pensiile şi salariile. E o diferenţă de trei ordine de mărime. Chiar dacă Elena Udrea, Emil Boc, tot guvernul şi toţi PDL-iştii ar merge numai în tenişi şi tot nu s-ar rezolva problema banilor de pensii şi salarii!
Şi atunci, de ce să plece guvernul Boc, că face ce trebuie pentru repararea echilibrelor structurale demolate de Tăriceanu? Are şi guvernarea Boc multe păcate, le-am enumerat în alte articole. În primul rând, păcatul originar, PD-L e construit tot în paradigmă: dai banu’ la partid, primeşti contracte cu statul şi funcţii publice.
Dar ce ne promite opoziţia?
Oferta opoziţiei
În absenţa resurselor conjuncturale de care a beneficiat guvernarea Tăriceanu, PNL ne propune, prin vocea preşedintelui Antonescu, o guvernare fără asistenţă FMI, cu micşorarea fiscalităţii („să lăsăm banii la oameni şi la firme“), un stat minimal, dar şi cu protecţie socială. Adică, n-ai bani de pensii şi salarii, dar micşorezi fiscalitatea! Nu se poate decât dacă funcţionezi cu deficite uriaşe, ca grecii şi irlandezii, şi ajungi tot ca ei. Că nu există un Dumnezeu al datoriilor, să te ierte de ele cum te iartă de păcate. Şi poate ne dau afară şi din UE, că depăşim deficitele prevăzute în acordul de aderare!
Are PNL în programul său (are şi guvern, dar stă la umbră, la răcoare, nu s-a mai auzit nimic de el) o rezolvare a deficitului structural al fondului de pensii. Fiecărui salariat i se pune pe un card contribuţia la fondul de pensii şi nu se atinge nimeni de aceşti bani până ajunge omul la pensie. Fenomenal de simplu! Dar până atunci de unde plătim pensiile aflate acum în plată? Asta se numeşte autism economic.
Despre oferta PSD, numai de bine. În afara impozitării progresive şi a redistribuirii sărăciei (că bogăţie ioc), adică să ia de cei care au, să dea la cei care stau, nu mai ştiu nimic altceva. Decât că tot pleacă unii şi alţii. Au plecat Cristian Diaconescu, Valeriu Steriu şi Marian Sârbu, specialişti valoroşi. Se pregăteşte Mircea Geoană cu altă serie de parlamentari, nu că ar fi o pagubă, dar nu văd cum să mai facă o opoziţie unită, cu, nu-i aşa, transfugi, trădători de neam şi de partid. Dacă trădătorii şi PC fac o „uniune consensuală“ cu liberalii, ce face PSD? Că nu mai are loc în pat!
Dar rămân Iliescu, Năstase, Ponta, Vanghelie, Aura Vasile. La trecutu-ţi mare, mândru viitor!
În concluzie, există o diferenţă şi discrepanţă vecine cu nesimţirea şi neruşinarea între pretenţiile şi acţiunile opoziţiei în parlament şi în spaţiul public şi oferta sa autistă, în spatele căreia se află o singură dorinţă, sinceră de data asta: să-şi aducă clientela la guvernare, la mierea bugetară şi bazinul de funcţii publice, că de prea mult post pleacă spre alte zări, la alte partide.
Şi ne mai ia şi de proşti!
