Fabrica de armament de la Filiaşi trebuie să-şi plătească în rate creanţele către firma care i-a asigurat paza pentru a nu intra în faliment. În prezent, muncitorii au fost convertiţi în agenţi de pază.
Uzina Mecanică (UM) Filiaşi a ajuns la un acord cu principalul creditor, firma de pază PSG Force SRL, să achite în rate creanţa din cauza căreia a ajuns pe lista insolvenţei. Societatea are termen până pe 6 octombrie să-şi achite întregul debit de 50.000 de lei, pentru a nu fi băgată în faliment. Directorul UM Filiaşi SA, Gheorghe Dragoş, spune că în prezent activitatea celor peste 30 de salariaţi se rezumă la pază. „Situaţia este staţionară, oamenii sunt în activitatea de pază. Am achitat o parte din creanţe şi urmează să plătim eşalonat restul“, spune directorul. De pe 26 iunie, firma şi-a mutat sediul social în Bucureşti, cu toate că se numeşte tot UM Filiaşi. De altfel, acţionarul majoritar al societăţii, Retrom Paşcani SA, s-a mutat tot în Bucureşti. La începutul acestui an, patronii Retrom SA, Daniel Gherasim şi Florin Asimionesei, au tratat vânzarea societăţii din Paşcani către firma de construcţii Tehnologica Radion – a magnatului Theodor Berna.
Surse din cadrul firmei bucureştene au informat însă că afacerea a picat din cauza problemelor financiare generate de criza economică. În consecinţă, muncitorii de la UM Filiaşi nu au decât să stea de pază, în condiţiile în care societatea nu a încheiat nici un contract cu statul român şi este plină de datorii. Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, societatea are în prezent datorii cumulate de 3,76 milioane de lei. Mai mult, pe site este precizat că s-a început procedura de executare silită, cu toate că fiscul local recunoaşte că nu a executat nici un bun al societăţii. „Nu am executat nimic, pentru că au plecat, şi-au mutat sediul social. Am înţeles că era şi o situaţie mai specială acolo, în sensul că mult timp a fost la privatizare şi nu putea fi executată“, spune directorul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj, Eugen Călinoiu.
Interesant este că firma nu a fost executată în cei trei ani (2006-2009) care au trecut de la privatizare. Pe de altă parte, probabil că este şi greu să vinzi la mica publicitate linii de fabricaţie pentru armament tip NATO. La vremea privatizării, tranzacţia dintre stat şi Retrom SA s-a ridicat la cinci milioane de lei, însă presa scria atunci că preţul pe acţiuni a fost unul de apartament: 80.000 de euro. Diferenţa consta în asumarea datoriilor societăţii, ca şi investiţii în dezvoltare, capital de lucru şi mediu. Programul de investiţii era de 3-5 ani. Au trecut primii trei ani şi nu am văzut un raport de monitorizare din partea instituţiilor competente.
Tot la vremea respectivă, eram informaţi că în contractul încheiat cu Retrom există clauze asiguratorii conform legislaţiei în vigoare, aplicabile în cazul neîndeplinirii angajamentelor asumate de către cumpărător.
